mi-e frig, tusesc pana la lacrimi si simt ca mi rup plamanii din mine. afara ploua si e o vreme de numarat banii (daca ai) si de facut copii (daca ai cu cine).
imi amintesc ca in liceu, la ora de religie, cineva l-a intrebat pe profu’ „cum este in iad”. e ca in descrierile acelea de speriat babele cu spanzurare de par, de unghii, foc, smoala si alte d-astea? la intrebarea asta profu a zis ca nu poate sa dea un raspuns 100% sigur, dar in opinia lui iadul este mai mult o stare, o stare de profund disconfort psihic, o durere sufleteasca profunda care te macina in asa fel ca ai dori moartea, dar nu poti muri pentru ca esti deja mort.
ma simt ca in iad.
Facebook Comments
you need a so called „PIZDA”