Duminica, am fost cu Alex (de la Clubul Nostru) si cu Radu in Piatra Mare. Am facut traseul Timisu de Jos – Canionul 7 Scari – Cabana Piatra Mare – Varful Piatra Mare – inapoi la Cabana – Pestera de Gheata – Sirul Stancilor – Timisul de Jos.
Un aspect inedit a fost faptul ca de la intrarea in canion ne-a izbit un miros „naspa”. Dupa vreo 10 minute mi-am amintit ca citisem zilele trecute pe grupul de yahoo alpinet cum ca este un lup mort in canion. Intr-adevar, peste vreo 5 minute i-am gasit cadavrul in putrefactie. E bine de stiut: lupii nu pot sa urce pe scari.
La intoarcere am ajuns tot in Timisu de Jos, unde Radu a vazut pe orarul trenurilor cum ca nu ar mai fi nici un tren care sa opreasca acolo pe ziua aia. Ne-am luat picioarele la spinare, trebuind sa ajungem in ~40 de minute in Timisu de Sus, care este la vreo 5 km.
Am sperat sa avem ceva noroc cu autostopu, dar vreo 2 km nu s-a ivit nimic. In parcarea vis-a-vis de Petromul de pe soseaua Timisul de Jos – Timisul de Sus, ne astepta, insa, un domn cu masina, care probabil ca a vazut ca facem autostopu si ne depasise cine stie cand, dar nu avusese unde sa opreasca. Cand ajung langa el se uita la mine (eu o luasem mult in fata lui Alex si Radu) si ma intreaba incotro. Ii zic ce si cum si ne invita inauntru. Pana la urma ne zice ca daca vrem ne duce pana la Ploiesti. Si eu si Alex am fost incantati de idee si am acceptat imediat. Aglomeratia de pe sosea (se mergea foarte incet, astfel ca eu la un moment dat ca am crezut ca o sa imi pice capu de somn si plictiseala – se mergea undeva pe la 20km/h) si curentu din masina il face insa pe Radu sa „ne sugereze” sa coboram in Comarnic si sa luam personalul care se indrepta spre Bucuresti. Am coborat, iar domnu cu masina ne-a salutat si ne-a zis „sa dam banii la nas”. Saru’mana si multumim frumos.
Ne-am urcat in tren, eu si cu Alex hotarati sa aplicam sfatul pe care il primisem, dar se pare ca am nimerit in „trenul fara nas” :D. Nu ne-a intrebat nimeni de bilet 🙂 – s-a uitat la noi si vazand ca nu schitam nici un gest a zis „s-a vazut acolo…”
Am ajuns la 22 si nitel in Bucuresti foarte adormit dar bucuros de vremea superba pe care o prinsesem.
Poze pe siteul clubului.