dupa film

am degetele inghetate. incerc sa caut un numar in agenda… incurc literele… incurc numele… nu. sigur nu era ea. renunt… fac la stanga pe o strada pietruita, ingusta si mai intunecoasa. un caine imi trece prin fata la cativa centimetri. ma opresc… imi aprind o tigara. nu stiu daca sa alung intunericul sau gandurile intunecate. dar daca era ea? ce cauta acolo. nu am vazut-o decat cateva secunde. semana cu ceea ce stiam eu dintr-un timp demult apus. par mediu, drept, negru. un corp bine proportionat care da impresia de putere dar foarte firav, mersul rapid, putin saltat care facea sa ii fluture parul si cand nu bate vantul. dar acum bate… si imi aprind cu greu tigara. oare sa fi fost si ea la acelasi film ca mine? sa fi ras si sa fi plans la aceleasi secvente? nu cred. ea nu plange. ba da… plange pentru lucruri reale si pentru ea, nu pentru lucruri ireale sau pentru altii. nu indraznesc sa ii dau telefon. poate chiar era ea. dar daca era ea atunci cine era el?

Facebook Comments

Un comentariu la „dupa film”

  1. Dragut, articolul asta scurt al tau mi-a adus aminte de cartea „scrisoare de dragoste”, nu stiu de ce, poate din cauza incarcaturii emotionale…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.