Subiecte avem. Unde sunt cărțile?

Uneori regret că nu sunt un romancier foarte bun (și nici măcar scriitor), că nu sunt făcut să scriu romane, poezii sau orice altceva care să răscolească imaginația și sentimentele cititorilor și nici nu mai am timpul sau ocazia să devin. Sau cine stie… Oricum, în acest moment nu scriu o carte și nici nu am de gând, dar văd subiecte la fiecare pas și nu văd cărțile acelea geniale și nici scriitori de Nobel care să le scrie. Oare nu mai există în România nimeni talentat? Subiecte avem cu duiumul.

Au fost anii ’90, anii nebuni de anarhie economică, politică și morală. NIMIC. Nu am găsit nici un roman de literatură bun despre vreun subiect din acele timpuri. Ceva care să aibă ca subiect mineriadele, protestele studențesti, Iliescu, Constantinescu, Țigareta, aurolacii, soldații plecați în Irak, contrabanda cu petrol dintre Romanina și Yugoslavia, averile care s-au făcut atunci cu blugi aduși din Turcia sau televizoare din Germania, micii sau marii mafioți sau oameni de afaceri de carton – Fane Spoitoru, Becali, Gheară și mulți alții. NIMIC. Doar cateva filme anemice. Poate doar Filantropica sa fie ceva mai răsarit.

Au urmat anii 2000, Năstase, căpșunarii, milioane de români plecați la muncă în Spania și Italia sau aiurea, milioanele de copii rămași singuri prin orașele post-industriale, liceeni care – deprimați – au apucat pe calea drogurilor sau a alcoolului, oamenii sau turiștii ucisi de câini pe stradă, în mijloculul capitalei. NIMIC. Doar niște articole de ziar și cam atât. Nici o carte serioasă despre oricare din aceste subiecte grele. Dar nici măcar despre subiecte mai ușoare nu am auzit de prea multe cărți. In cinematografie, în schimb, am observat, din fericire, o predilecție pentru aceste subiecte, iar unele au fost tratate chiar extrem de bine. Aș aminti aici doar „Eu când vreau să fluier, fluier”, „De ce eu?”, „Gigolo”, dar și „Moarte domnului Lăzărescu”, „După dealuri” sau „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”.

Unde ne sunt scriitorii? Intelectualii? Cei care pot da forța necesară unor idei bazate pe aceste subiecte reale și actuale, să le materializeze în romane memorabile? Nu știu… dar văd subiectele trecând pe langa noi și nu văd pe nimeni care să le nareze.

P.S. Una din cărțile bune pe care le-am citit si care atinge cât de cât astfel de subiecte a fost „Noapte bună, copii” de Radu Pavel Gheo.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.