Ideea de Europa este în pericol.
Din toate partile sunt critici, insulte și dezertării de la cauză.
„Destul cu acest ‘să construim Europa'” este doleanța. Mai degrabă, să ne reconectăm cu „sufletul național”! Să redescoperim „identitatea noastră pierdută”! Aceasta este agenda pe care o împart forțele populiste de pe continent. Nu contează că noțiunile abstracte precum „suflet” și „identitate” sunt definite conform imaginației demagogilor.
Europa este atacată de profeți falși care sunt plini de resentimente și plini de dorința de a fi în lumina reflectoarelor. A fost abandonată de cei mai buni doi aliați care în secolul trecut a salvat-o de două ori de la sinucidere: de cel de peste Canal și de cel de peste Atlantic. Continentul este vulnerabil și in fața amestecului nesimțit al Kremlinului. Idea de Europa se sfarmă în bucați sub privirile noastre.
Aceasta este atmosfera toxică în care alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc în luna mai. Numai dacă ceva se schimbă, numai dacă apare ceva care să oprească această creștere, aceasta umflare, aceste valuri insistente, doar daca nu apare un nou spirit de rezistentă, aceste alegeri vor fi cele mai catastrofale pe care le-am avut. Vor oferi victoria distrugătorilor. Cei inviși vor fi cei care încă mai cred în moștenirea lui Erasmus, Dante, Goethe și Comenius. O politică de dispreț pentru inteligență și cultură va triumfa. Vor fi explozii de xenofobie și de antisemitism. Dezastrul se va abate asupra noastră.
Noi, semnatarii, suntem printre cei care refuzăm să ne resemnam în fața acestei catastrofe care se profilează.
Contăm pe patrioții europeni (un grup mai numeros decât se crede în mod obișnuit, dar care este deseori tăcut și prea resemnat), care înțeleg ceea ce este în joc azi. După trei sferturi de veac de la înfrângerea fascismului și după 30 de ani de la căderea zidului Berlinului se dă încă o bătălie pentru civilizație.
Credința noastră este în marea idee pe care noi am moștenit-o și despre care credem că a fost singura forță suficient de puternică să îi ridice pe oamenii Europei dincolo de trecutul lor razboinic. Credem că acestă idee rămâne în continuare forța care este destul de îndreptățită moral să îndepărteze noile semne ale totalitarismului care aduc cu ele vechile mizerii din epoca întunecată. Ceea ce este în joc ne interzice să renunțăm.
Prin urmare, aceasta este invitația de a adera la un nou val.
Acesta este apelul de a acționa în ajunul unor alegeri pe care refuzăm sa le abandonam în mâinile groparilor ideii de Europa.
Prin urmare, acest îndemn de a duce mai departe torța acelei Europe care, în ciuda greșelilor, deviațiilor și a actiunilor lașe uneori, rămâne lumina către care se uită orice om liber de pe planetă.
Generația noastră a înțeles greșit. Precum adepții lui Garibaldi care în secolul XIX repetau precum un descântec „Italia se farà da sè” (Italia se va face de la sine), noi am crezut ca unitatea Europei se va face singură, fără ca noi să luptăm pentru ea, fără să muncim pentru ea, crezând că „ăsta este mersul istoriei”.
Trebuie să ne rupem de această convingere. Nu avem de ales. Trebuie să luptăm acum pentru ideea de Europa sau o vom vedea pierind sub valurile de populism.
Ca răspuns la atacurile violente ale naționaliștilor noi trebuie sa redescoperim spiritul activismului sau, dacă acceptam resemnarea, atunci ura ne va inconjura și ne va cufunda. Urgent, trebuie sa sunăm alarma împotriva acestor incendiatori de suflete și spirite care, de la Paris la Roma, cu opriri în Barcelona, Budapesta, Dresda, Viena și Varșovia vor să dea foc libertății noastre.
Această ciudată înfrângere a Europei care se conturează la orizont, această nouă criza a conștiinței europene care promite să dărâme tot ce a făcut societatea noastră puternică, stimabilă și prosperă este o provocare mai mare decât orice altceva din 1930: o provocare a democrației liberale și a valorilor ei.
Copyright/Drepturi de autor: Libération/Bernard-Henri Lévy. Milan Kundera, Salman Rushdie, Elfriede Jelinek and Orhan Pamuk sunt scriitori. Bernard-Henri Lévy este filosof.
Alți semnatari: Vassilis Alexakis (Athena), Svetlana Alexievich (Minsk), Anne Applebaum (Varșovia), Jens Christian Grøndahl (Copenhaga), David Grossman (Ierusalim), Ágnes Heller (Budapesta), Ismaïl Kadaré (Tirana), György Konrád (Debrecen), António Lobo Antunes (Lisabona), Claudio Magris (Trieste), Ian McEwan (Londra), Adam Michnik (Varșovia), Herta Müller (Berlin), Ludmila Oulitskaïa (Moscova), Rob Riemen (Amsterdam), Fernando Savater (San Sebastián), Roberto Saviano (Napoli), Eugenio Scalfari (Roma), Simon Schama (Londra), Peter Schneider (Berlin), Abdulah Sidran (Saraievo), Leïla Slimani (Paris), Colm Tóibín (Dublin), Mario Vargas Llosa (Madrid), Adam Zagajewski (Cracovia).
(Textul a fost tradus din The Guardian; traducerea îmi aparține, așa că îmi cer scuze pentru eventualele greșeli)