Am ajuns în Barcelona în vara lui 2021. Am venit special undeva prin iunie/iulie să caut apartament de închiriat și să mă uit de școli pentru copil. Știam câte ceva despre organizarea sistemului de învățământ de aici din ce citisem prin ziare sau diverse siteuri. Când am căutam un apartament de închiriat mă uitam și de școli în jur, folosind Google Maps, iar în mare parte a timpului găseam destul de aproape, ceea ce înseamna că sunt multe școli. Acum, ce fel de școală era nu prea aveam de unde să știu. La câteva zile după ce am semnat actele pentru noul apartament, restul familiei fiind încă în București, am început să mă plimb prin cartier să văd dacă găsesc o școală. E adevărat, inițial mă uitam pe google maps, citeam opinii, după care mă duceam să mă plimb prin zonă să văd împrejurimile. Problema era că eu lucram în timpul zilei, așa că ajungeam pe lângă școli de obicei seara, când erau închise și copii luaseră deja vacanță. E adevărat că aș fi putut să sun, dar după experiențele cu celelalte servicii unde nu dătusem nicăieri de cineva care să vorbească engleza bine iar spaniola mea era destul de primară, mi-era jenă să sun.
Până la urmă, într-o seară am văzut mare un banner „portes obertes” (ziua porților deschise) pe zidul unei școli, la 5 minute de casă. M-am uitat pe google maps, am citit câteva reviewuri iar a doua zi, în pauza de masă, m-am dus în fața porții și am sunat la numărul de telefon afișat. Mi-a răspuns secretara și am reușit să mă fac înțeles că sunt deja în fața școlii așa că a venit și m-a invitat înăuntru. Secretara, o persoană foarte volubilă, mi-a plăcut din prima așa că am zis „asta e (școala)”. I-am explicat ce vreau, mi-a explicat și ea câte ceva despre școală și costuri (detaliez mai jos) și după ce ne-am înțeles am semnat „o rezervare a locului” fără nicio obligație specială din partea mea, doar un fel de „pe cuvât de onoare și semnătura”. A rămas să trecem toți trei pe la școală când va veni și restul familiei din România, dar după 1 septembrie, că până atunci intră în vacanță.
Organizarea școlilor
În Spania sunt 3 tipuri de școli: publice, semi-private (așa numitele concertadas) și private. În cele publice, din câte știu, este gratuit însă am citit și că sunt mai slab cotate. Acum, probabil că depinde de la școală la școală, de la cartier la cartier și de alte criterii. Cele private sunt considerate cele mai bune, însă și taxele sunt ceva mai mari (de exemplu ~5000 euro/an la „Colegiul German”)
Școala pe care am găsit-o eu este concertada (semi-privată). Aceasta presupune că există o taxă lunară, dar aceste școli primesc și subvenție de la stat, astfel încât taxa este mai mică decât la cele private. Eu plătesc în jur de 140euro/lună. Aceasta nu include mâncarea, dacă vreu să ia prânzul la școală. De asemenea, la începutul anului a trebuit să îi cumpăr „uniforma de sport” și „materialele didactice” (cartea și caietele de lucru – care stau la școală).
Masa de prânz la această școală costă 7 euro/zi și pot plăti la nivel de zi, adică nu este obligatoriu să cumpăr o săptămână sau o lună. Spun ziua în care rămâne și plătesc. Au un sistem destul de greoi din punctul meu, cu bilețele pe care trebuie să le cumpăr (folosind cash) de la secretariat, iar apoi, în ziua în care rămâne la masă îi pun bilețelul în rucscac cu data din acea zi scrisă pe el iar copilul i-l dă profesoarei. Așadar, periodic, trebuie să ne ducem la secretariat să cumpărăm bilețele pentru masă. Partea bună e că școala are bucătărie internă. Din punct al vedere al meniului, nu pot spune că este extraordinar (cel de la grădinița din București era mult mai bogat și variat) dar a început să îi placă cât de cât și sunt mulțumit. Cred de asemenea că masa împreună cu colegii îl ajută foarte mult la integrare și la dezvoltarea vocabularului.
În primele luni, după ce a început școala aici, nu l-am lăsat la masă la școală – de fapt l-am lăsat în prima săptămână, dar se vedea că este destul de stresat cu toate schimbările așa că la prânz îl luam acasă. Așadar, programul de școală este împărțit în două: de la 9 la 13, după care 2 ore pauză de masă, dupa care de la 15 la 17. Zilele acestea este o dezbatere în Spania dacă să se renunțe la a doua parte a zilei iar copii să aibă mai mult timp liber. Sunt păreri pro și contra, atât alea pedagogilor cât și ale părinților.
Limba de predare în această școală este catalana. Însă… toți copii vorbesc între ei în spaniolă. Este interesant, că după aproape 6 luni de școală, copilul înțelege destul de bine spaniola și vorbește cu ceilalți copii în spaniolă dar nu știe catalană. În catalană știe cuvinte izolate și cântecele. Mai vine acasă uneori și îmi spune de unele mâncăruri sau animale cum se numesc în catalană fără să le știe denumirea în spaniolă. Practic, știe în catalană cuvintele legate de materia de la școală, pe care le învață de la profesoară, iar în spaniolă știe ceea ce vorbește cu copii.
În primele săptămâni de școală, a fost ajutat destul de mult de o altă învățătoare care l-a luat deoparte și l-a ajutat să învețe primele cuvinte în spaniolă, să numere și cu unele teme. Integrarea în colectivitate a fost destul de ușoară, profesorii și părinții copiilor fiind foarte prietenoși. Încă din a doua sau a treia săptămână de școală am fost deja invitați la ziua de naștere a unei colege. Din păcate, în primele câteva săptămâni, copilul a fost destul de stresat și frustrat că nu puea să exprime ceea ce dorea față de colegi și de profesori. A avut episoade de furie (de neputință) care s-au calmat relativ repede după ce a reușit să învețe câte ceva în spaniolă și să se împrietenească cu unii copii.
Copilul avea 5 ani în anul calendaristic în care a început și l-au băgat în clasa numită aici P5, care este echivalentul clasei pregătitoare din România. Așadar in acestă clasă au început să învețe literele și să facă unele operații matematice simple. Nu are teme acasă, doar primește uneori (1-2 ori pe lună) mici activități de făcut acasă (de exemplu, un desen mai creativ).
Au de asemenea unele activități în afara școlii, se duc prin parcuri pentru a analiza cum se schimbă natura (primavara, iarna, toamna), să facă unele activități tradiționale de Crăciun, să viziteze biblioteca cartierului.