razvan, autor la Blogul lui Razvan

De Paștele ortodox în Catalonia profundă

Azi a fost Paștele Ortodox. Probabil că dacă eram în România, m-aș fi bucurat de niște drob și miel, dar fiind în Barcelona am zis să facem o ieșire în inima Catalonie și am mers la Castelul Montsoriu. Castelul Montsoriu este situat între localitățile Arbucias, Breda și San Felíu de Buxalleu din comarca catalană de la Selva, în vârful unui deal, la 650 metrii altitudine, în interiorul parcului natural Montseny. Castelul este de fapt o fortificație gotică, având o istorie de peste 1000 de ani, așa că în afară de această impresionantă vârstă și o priveliște minunată nu vă așteptați la o arhitectură extraordinară.

Pentru a vizita castelul, se lasă mașina într-o parcare amenajată și se urcă pe jos, pe drum forestier aproximativ 30-40 de minute (~20 de minute la coborâre). Intrarea este vreo 7 euro/adult, pentru copii fiind gratis.

După ce am vizitat fortificația, am coborât la mașină și am mers la un restaurant tradițional catalan, Can Puig aflat la vreo jumătate de oră, din care vreo 15 minute de mers pe drum forestier (destul de greu de ajuns la el, cel puțin din partea dinspre castel). Am avut noroc că nu a venit nimeni din sens invers.

A meritat efortul de a ajunge la acest restaurant, unde m-am bucurat de calçot (un tip de ceapă catalană – produs cu indicație geografică protejată – făcută pe grătar și care se mânâncă cu un sos specific) dar și fel principal – iepure la grătar.

O experiență interesantă a fost că cei de la restaurant ne-au vorbit în mare parte în catalană, dându-mi seama de asta mai târziu când am realizat că nu înțelegeam tot nu din cauza că nu știam eu unele cuvinte în spaniolă.

El Caganer

El Caganer (în catalană), care s-ar traduce prin Căcăciosul în română, este un personaj din tradițiile catalane care apare în perioada Crăciunului (personajul se întâlnește însă și în alte zone din Spania, Portugalia sau Italia, dar este mai puțin prezent).

Muzeul Satului Spaniol – Pueblo Español de Barcelona

Se crede că acest personaj a apărut pe la mijlocul secolului al XVII-lea – al XVIII-lea, în timpul perioadei baroce – un curent artistic a cărui caracteristică era și un realism exagerat al detaliilor. Inițial, nu a fost asociat cu sărbătorile de Crăciun. Acesta apare în scena Nașterii la sfârșitul secolului al XVII-lea, în zona Pirineilor catalani și aragonezi (nord-estul Spaniei), dar a devenit popular abia în secolul al XIX-lea.

În mod tradițional, Caganer este un țăran în port tradițional catalan (cu brâu – faja și căciulă – barretina) și apare în scena Nașterii într-un colț mai ascuns, de obicei după un copac. Deși nu se cunoaște motivul pentru care a fost introdus în acest tablou al Nașterii, se presupune că prin fecalele lui fertilizează pământul, fiind considerat un simbol al norocului și prosperității.
Este interesant, că Caganer nu este singurul personaj din perioada Crăciunului care este prezentat defecând, ci în regiunea Cataloniei și Aragonului există și Caga Tió (Nea Căcăciosul – traducerea îmi aparține) sau Bușteanul de Crăciun (Tronco de Navidad) – care este o bucată de lemn, un buștean, pe care copii îl aduc în casă, îl învelesc cu o pătură și în noaptea de Crăciun îl lovesc cu un băț cântând un cântecel specific iar acesta „caga” cadouri (nu-l mai traduc, că românii sunt mai pudici)

Piața Boqueria (Barcelona)

Piața Sant Josep (Sfântul Iosif) sau mai cunoscută sub numele de Boqueria se află pe locul actual din anul 1840 (pe vremea acea, în Țara Românească, Nicolae Bălcescu pregătea revoluția de la 1848).

Instalarea pieței în locația actuală a fost inițial temporară, dar cu trecerea timpului s-a renunțat la ideea de a o muta.

Informațiile cele mai vechi despre existența unei piețe în această zonă datează din 1217 când este indicată prezența unor locuri de vândut carne în Pla de la Boqueria (Piața Boqueria), în fața porții de intrare în oraș. (pe la 1200 nici una din țările române nu se întemeiaseră).

Un impact important asupra comerțului l-a avut Regele Pere al III-lea, care în 1337 a pus sub protecție regală și a garantat libertatea circulației mărfurilor în Barcelona.

În timpul primei „bullanga” (o serie de revolte populare liberale din Barcelona, care au avut loc între 1835 – 1843), au fost arse diverse proprietăți ale Bisericii Catolice, printre care și clădirea Sfântul Iosif. După demolarea a ceea ce mai rămăsese din vechile ziduri, s-a construit ceea ce ar fi trebuit să fie o piață publică edificată în stilul Plaza Real (din Barcelona), dar la scurt timp a fost ocupată de negustori și tarabele acestora.

De atunci, povestea continuă și azi este unul din principalele puncte de atracție turistică dar și o piață de proximitate, unde localnicii își fac cumpărăturile săptămânale, beau o bere sau mânâncă un tapas.

Joaca de-a salvat planeta

Guvernele unor țări pitice la nivel global (dar democrate) din UE (exemplu: Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda) iau măsuri chinuitoare și inutile, cu un efect mai apropiat de 0% decât de 1%, pentru reducerea încălzirii globale. Când le comparam cu adevărații poluatori ai planetei, e ca și cum ar încerca să care apa din mare cu ibricul.

Marii poluatori nici măcar nu sunt in UE. Majoritatea absolută (în procente și în CO2) sunt în Asia și în America de Nord: China, SUA, India, Rusia, Japonia, Germania – singura din top care e in UE, dar care probabil că anul asta nu o sa mai aibă ce să ardă), Korea de Sud, Iran, Canada, Arabia Saudită și mulți alții nu dau doi bani pe ținta de reducere a creșterii temperaturii globale („It estimated that with current trends the probability of staying below 2 °C of warming is 5%” – se estimează că urmând trendul actual sunt 5% să nu se treacă de 2°C încălzire globală).

Unul din marii poluatorii, Arabia Saudită, are legi și apucături medievale dar este sprijinită și curtată de toate „democrațiile adevărate”.

Tot Arabia Saudită vrea sa organizeze „Jocurile Asiatice de Iarnă” și să genereze mii de tone de zăpadă în deșert.

Ce credeți că vor face democrațiile europene? Nimic. Le vor mai trimite niste arme eventual. Contra petrol.

Țările asiatice ce vor face? Nimic. În cel mai bun caz rarele democrații asiatice „vor lua masuri” acasă pentru reducerea încălzirii globale, iar în deplasare se vor da cu bobul pe gheață artificială, la 25° afară. (Oare vor construi arenele tot cu sclavi, cum a făcut Qatarul?)

Ce nu găsesc în Barcelona

Locuiesc într-un cartier al Barcelonei unde nu există niciun hypermarket (cum sunt in București, in fiecare cartier 2-3). Nici în Barcelona nu sunt de fapt prea multe în de dimensiunea celor din București (eu am fost doar într-unul, la Glorias). Așadar, unele produse le pot procura doar de la supermarketurile și magazinele de cartier.

Aici, la supermarket nu găsești chiar orice. De exemplu, oferta de fructe și legume este destul de săracă dar și proastă (multe fructe veștede, legume ambalate nu foarte proaspete), pâine așa și așa, carnea doar preambalată sau mezeluri și semipreparate. Pentru carne proaspătă există măcelărie (xarcuteria), pentru pâine există brutării, pentru pește se merge la… pescărie, iar pentru fructe și legume la aprozar.

Așadar, fructele proaspete (și foarte bune) au magazinele speciale (echivalentul aprozarelor, cine mai știe cuvântul ăsta) – numite „Frutas y verduras”. Și aici ajungem la durerea mea, daca la capitolul fructe stau excelent, având de la fructe locale (am găsit corcodușe – vândute pe post de prune) la fructe exotice, în special din America de Sud, la capitolul legume nu stau așa de bine. Pe de alta parte, nu am reușit să găsesc (și nu sunt singurul) vișine. Se pare că nu se fac pe aici și nici nu se importă.

Pe partea de legume, găsesc tradiționalii cartofi, roșii (care nu sunt chiar așa excelente peste tot), praz, ceapă uscată, 50 de tipuri de fasole (sunt mari mâncători de fasole și alte legume înrudite) și altele. Lipsesc aproape cu desăvârșire verdețurile, in afara de pătrunjelul verde pe care ți-l dă gratis (Daca mai cumperi și altele) și care nu este la vânzare. Trebuie să știi și să ceri. (Uneori la pescărie te întreabă dacă vrei și pătrunjel). În rest, nu găsesc niciun un fel de alta verdeață: mărar sau leuștean nu există. Mai au și țelină verde uneori.

Nu găsesc de asemenea rădăcinoase: țelină rădăcina, pătrunjel rădăcină, păstârnac sunt cvasi inexistente. Spre norocul meu, la Frutería la care mă duc constant (la care nu mă duceam inițial când m-am mutat aici pentru că aveam una mai aproape) au in majoritate cazurilor pătrunjel rădăcină și… am găsit chiar și țelină asta iarnă, dar de atunci nu au mai adus.

Bonus point:

Nu înțeleg de ce au roșii verzi amestecate la grămadă cu roșii semi-coapte și coapte? Adică același tip roșii, la un Carrefour Express le-am găsit super coapte și gustoase iar la aprozar erau verzi.

Pachetul cu „legume de supă” de la supermarket e o glumă (1 morcov, frunze de țelină verde, 1 nap și o ridiche albă). – îmi amintesc ce combinații bune de pungi de legume pentru supă aveau la supermarket în Olanda.

Am obținut NIE-ul verde pentru copil

S-a terminat și epopeea NIE-ului verde pentru copil. Dar nu a fost așa simplu.

Am povestit în postările trecute diverse peripeții cu birocrația spaniolă.

Pentru a obține NIE-ul (CNP-ul pentru străini) pentru copil, este nevoie să aduc din România „certificatul de naștere multilingv” (este în toate limbile UE) care să nu fie mai vechi de 3 luni (în cazul în care am dat copilul spre adopție poate și nu mai e al meu!!!). Am încercat fără acest certificat în două locuri (din două localități diferite din Catalonia) și nu au vrut să elibereze NIE – că dacă nu e copilul meu și dacă certificatul de naștere original nu mai este de actualitate?

Am încercat în localități diferite deoarece prezentarea cererii se face doar cu programare și este aproape imposibil să prinzi o programare în Barcelona. În primul rând pentru că site-ul de programări arată tot timpul că nu există locuri disponibile și după 10 refresh-uri te trimite să completezi din nou un formular – așadar dacă încerci să faci programare de mână poate să îți ia câteva luni. În momentul în care totuși îți arată un loc disponibil, este peste 3-6 săptămâni și în alte localități.

Cum am fost de Paște în România, am fost și la primărie (fără programare) unde am primit o foaie de hârtie de la portar, am completat-o, peste vreo 30 de minute am intrat la biroul de depuneri, am depus-o și peste o săptămână m-am întors și am luat certificatul multilingv.

Întors în Barcelona cu acest certificat, am decis să apelez din nou la firma care m-a ajutat inițial când m-am mutat aici. Le-am trimis certificatul și au zis „perfect. încercăm să îți facem o programare, dar să știi că ne va fi foarte dificil”. După 3 săpămâni de așteptat, văzând că nu au fost în stare să facă programarea, am decis să pun în funcțiune bot-ul de făcut programări, dar din păcate nu mai funcționa (ăștia de la Poliție făcuseră modificări la pagină). Așa am decis să îmi fac propriul bot care completa automat formularul, dătea refresh la pagină și mă anunța dacă a găsit un loc. După ce l-am rulat câteva ore pe zi timp de vreo 2-3 zile mi-a găsit în sfârșit un loc peste vreo 3 săptămâni, într-un orășel la vreo oră de Barcelona.

Le-am zis celor de la firma de relocare că am făcut rost de loc și doar să îmi spună ce alte formulare să mai completez.

Ajunși acolo, scot eu toate formularele și așteptam cu sufletul la gură să îmi ceară certificatul de naștere multilingv pe care să îl scot încet și victorios din mapă… Dar surpriză. Tipa de la birou mi-a verificat formularele, NIE-ul meu, al soției, înscrierea la primărie (alta de padron) a mea și îmi cere înscrierea la primărie al copilului (pe care nu o aveam deoarece odată eliberată este valabilă doar… 3 luni – dacă vreau dovada pentru el că încă este înscris, trebuia să mă duc întâi la primărie să o iau – deoarece sunt prea proști să își conecteze sistemele). Pe punctul să fac atac cerebral, îi spun că nu am înscrierea la primărie a lui, dar e evident că nu locuiește singur la 6 ani. Dă din umeri și trece mai departe, după care zice: bine și ne dă hârtia cu Certificatul de Cetățean al UE (care include NIE-ul)…

Deci, în momentul ăla îmi venea să îi zic: CERE-MI THE FUCKING CERTIFICATUL MULTILINGV că din cauza lui am așteptat juma’ de an!!! – Dar am renunțat. Am luat hârtiile, i-am spus „gracias” și am ieșit cât de repede am putut.

End of Story!

Autor: razvan