Categorie: emigrant in olanda
Relațiile cu clienții în România – ZERO
Am fost într-o scurtă vizită în România și în cele patru zile cât am stat, am fost lovit de patru cazuri în care cei cu care am interacționat ca și cumpărător al serviciilor oferite ar avea nevoie urgent de niște cursuri de relații cu clienții.
Primul caz. În avionul Tarom, am auzit un dialog absolut stupid între stewardesă și un pasager.
Stewardesa: Doriți apă?
Pasagerul: Da. Minerală.
Stewardesa: Plată sau carbogazoasă?
Pasagerul: Tocmai am spus că minerală…
Stewardesa: Și cea plată este minerală. Deci vreți carbogazoasă!
Nu o să insist asupra inutilității acestei discuții, în care stewardesa a vrut să îi arate „dobitocului” de pasager cât de incult este.
A doua întâmplare. La un restaurant celebru pentru mărimea porțiilor, dintr-o stațiune românească la fel de celebră pentru non-conformisul ei, am lăsat din greșeală (sincer chiar am făcut niste calcule greșite, dar nu vreau să mă scuz) un rest de 8 lei la o notă de ~200 ron (am fost mai multe persoane). Băiatul care ne servise, foarte drăguț de altfel până atunci, mi-a adus restul dupa ce ne ridicasem și plecasem spre ieșire cu mesajul verbal „chiar nu este nevoie… dar insist, chiar nu este nevoie”. Cumva îmi pare rău pentru el, că poate l-am jignit cu „bacșisul” acela, dar totuși…
A treia întâmplare. Eram împreună cu mai mulți prieteni la un hotel de 4 stele din Râmnicu Vâlcea. Dimineața, de fapt pe la 11 jumate, am cerut o cafea. Chelnerul foarte draguț, mi-a adus cafeaua. Peste vreo 5 minute mai vine un prieten care cere și el o cafea. Chelnerul îi aduce o cafea. Peste 5 minute mai vin din cameră doi prieteni care cer și ei… ați ghicit, câte o cafea. Chelnerul le aduce cafeaua și mă întreabă pe mine „Da’ de ce nu ați spus de la început că vreți mai multe cafele?” Am rămas blocat. Chiar nu am darul clarviziunii, deși puteam să pun pariu că și ceilalți vor vrea tot cafea.
Iar ultima întâmplare, mă are din nou protagonist. Eram la plecarea din primitoarea Românie, la aeroport, la biroul de predat bagajele de cală. Eu, român modern, îmi făcusem check-in-ul online și printasem de acasă. Aici fac o scurtă paranteză. În ultimul timp nu prea am călătorit cu Tarom-ul, ci mai mult cu KLM. Așadar, eram obișnuit cu formatul acestora la cum arată un bilet generat online, și anume, o singură pagină pe care ai toate detaliile. Cum pentru Tarom hârtia nu este așa importantă, pdf-ul generat de sistemul lor pentru 1 bilet are două pagini, pe care scrie același lucru în principiu. Așa că eu, gandindu-mă să nu mă încurc în prea multe hârtii, am luat doar prima pagină cu mine la aeroport. Să revenim la doamna de la ghișeu. Îi dau eu hârtia cu check-in-ul, o scanează, începe să se uite la hârtie, apoi la mine și îmi spune
„Ori o printați ca lumea, ori nu o mai printați deloc”
Și începe să o rupă și o aruncă la coș… fără nici o explicație. Iarăși rămân șocat întrebându-mă cu ce a mai greșit nenorocitul de mine. Doamna amabilă de la ghișeu mă salvează și-mi spune vina:
„Trebuia să fie două pagini. Scrie și pe site”
Eu, răsuflu ușurat. Deci asta era. Dar ce fac acum? Tocmai mi-a rupt check-in-ul în patru și l-a pus la coș. Mă salveaza din nou și îmi dă un bilet oficial printat de dumneai CORECT. Ii spun doamnei:
„N-am stiut că trebuie ambele, că scria același lucru pe amândouă”
Dar aceasta mă lămureste imediat:
„Păi bineînțeles, că una rămâne la poartă și una la dumneavoastră”
Cum de nu m-am gândit la asta?
La începutul anilor ’90, un comunist bătrân spunea că românilor or să le ia 20 de ani să învețe ce este democrația. Au trecut vreo 24 și să zicem că unii au început să se prindă de una, de alta. În privința relației dintre vânzător și client, se pare că românilor or să le mai ia încă vreo 40 de ani să ajungă la un standard cât de cât normal.
Olandezii și patinajul pe gheață naturală
O mare pasiune a olandezilor este patinajul pe gheață naturală. Această pasiune este atât de populară încât există chiar și un maraton de patinaj pe gheață naturală, care are loc ar trebui să aibă loc în fiecare an, undeva în nordul Olandei, în provincia Friesland. Acest maraton, la care participă până la 16.000 de persoane, este numit „turul celor 11 orașe” (Elfstedentocht).
Iarna care tocmai s-a încheiat nu a vrut să le ofere olandezilor această plăcere. Temperatura nu prea a scăzut sub zero grade așa că nu au avut posibilitatea să se bucure de gheață naturală. Oricum, nefiind primul an în care se întâmplă o asemenea tragedie, aveau un plan de salvare: Austria. Astfel s-a creat o competiție numită „Alternativa la turul celor 11 orașe” (Alternatieve Elfstedentocht Weissensee) care are loc in Austria, în orașul Weissensee, în cazul în care nu există gheață naturală în Olanda. Anul acesta, însă, nici măcar acest plan de salvare nu a funcționat. Exact în ajunul competiție din Austria a început să ningă masiv, astfel încât mult dorita gheață a dispărut sub nameții de zăpadă. Acest dezastru a provocat o mare tristețe printre împătimiți de patinaj pe gheață naturală.
La naiba cu încălzirea globală… sau ninsoarea (depinde în ce țară vrei să patinezi).
P.S. Credeți că s-au dat batuți în incearcarea de a patina pe gheață naturală? În nici un caz. S-au dus în China să patineze pe Fluviul Galben.
Salonul de machiaj – vagonul 1, clasa a II-a
Fie că vei călători ca turist în Olanda sau că locuiești acolo, la un moment dat tot vei merge cu trenul. Și dacă mergi cu trenul, este posibil ca doamna din fața ta să scoată o oglinjoară și să facă niste grimase pe care femeile le cunosc foarte bine. Nu vă speriați! Doar se machiază: fie își face genele, îsi pensează sprâncenele, se fardează, se pudrează sau chiar își dă cu ojă. Oricare dintre aceste operațiuni se poate face în tren. Dacă ai noroc de o călatorie mai lungă e posibil să asiști la toate operațiile enumerate mai sus, făcute nu în intimitatea unei băi sau toalete ci în fața ta, un străin. Și nu uita! Trebuie să te abții să zâmbesti, sa râzi sau sa strâmbi din nas când fața ei ia diverse forme sau simți un miros înțepător de ojă.
În rest, ceilalți oameni citesc ziarele (gratuite), mângâie ecranul tactil al telefonului/tabletei, citesc o carte sau se uită pe fereastră la câmpiile nesfârșite cu vaci, oi, gâște și lebede.
Călătorie placută!
Chiuveta fără apă caldă
Dacă vii pentru prima oară în Olanda și mergi la o toaletă, fie că este într-un apartament normal, în sediul de milioane de euro al unei corporații sau într-un restaurant select, vei găsi chiuveta la care curge numai apă rece. De ce nu are și apă caldă? Nu știu! Este încă un mister pentru mine și nu am găsit olandezul care să îmi explice. M-am gândit că poate vine din proverbiala zgârcenie olandeză (ar fi o variantă), din moștenirea design-ului de la casele mai vechi (îmi par foarte comuniști la unele faze și poate nu vor ca o facilitate care nu este în clădirile vechi, să fie în cele noi), sau poate doar mâinile lor nu simt nevoia de apă caldă (având în vedere că merg pe bicicletă, iarna, fără mănuși), dar deocamdată nu am aflat. Însă nu numai apa caldă este singura particularitate a chiuvetelor olandeze ci și mărimea acestora, care este pe undeva pe la vreo 25-30cm lățime.
Așa că dragi cititori ai acestui blog, dacă vine un olandez în vizită prin România, alături de Muzeul Satului, cimitirul vesel din Maramureș și bisericile din Moldova, vă rog să îi aratați și apa caldă de la toaletă. S-ar putea să fie la fel de fascinat de ea.
P.S. Am gasit vreo 2 sau 3 locuri unde aveau apă caldă la toaletă, iar un astfel de loc era o benzinărie. Poate au fost prea multe plângeri de la șoferii de TIR din țările care au descoperit că exista apă caldă și la toaletă.
În trenurile olandeze
În urma cu aproape 3 ani, când am plecat din România în Olanda, unul din primele lucruri pe care le-am observat la oamenii de aici a fost relaxarea cu care iși trateaza bagajele în mijloacele de transport în comun, în special în trenuri. Eu, obișnuit din tramvaiele și autobuzele bucureștene să fiu cu ochii-n patru și să nu pun nimic pe jos pentru că „e murdar”, am remarcat imediat cum olandezii iși aruncau (la propriu) rucsacii pe jos în tren sau în autobuz, pe sub scaune sau în mijlocul coridorului de trecere. Foarte puțini le și le pun în spațiul amenajat deasupra scaunelor și chiar mai puțini și le țin în brațe/pe genunchi așa cum înca fac eu.
În altă ordine de idei, pot spune că trenurile olandeze sunt foarte curate, chiar și pe podea. Nu rareori mi-a fost dat să văd copii de 4-5 ani jucându-se, și uneori căzând sau cazându-le jucariile și apoi luându-le si bangându-le în gură, parinții neavând nici o reacție. Că o fi bine sau rău, nu mă pronunț.
P.S. Pentru aproximativ 25km, biletul de tren costă 4.10 euro.
Cu Bubico la restaurant
Am spus ca pentru astia din Olanda este normal sa intre cu cainii in restaurant si in alimentara? Ma intreb daca este si legal sau doar inchid ochii.