sau cum a mancat mielul porcul.
Categorie: Etno
Legende, mituri, povesti despre si din Romania
Moarte fortata
În zilele libere de Paște și 1 mai am fost prin Maramureș. Mai jos am pus o imagine din cimitirul vesel de la Săpânța. Click pe imagine pentru varianta mărită. Promit că în curând vor apărea și pozele de prin locurile prin care am umblat.
Aici odihnește Dumitru Goldiș
A trăit 45 de ani
Mort de moarte forțată la 1958
Țuica e curat venin
Ea aduce plâns și chin
Că și mie mi-o adus
Moartea sub picior m-o pus
Cui îi place țuica, bine
Va pați așa ca mine
Că eu țuica am iubit
Cu ea-n mână am murit
Obiceiuri pagane in crestinism
Cateva obiceiuri pagane la crestinul popor roman, dar si la crestinele popoare din Europa (ca si asa se revoltau unii ca a fost scos cuvantul Dumnezeu din nu stiu ce act european).
„Iepurasul de Pasti isi are originea in credintele pre-cristiane ale fertilitatii. Iepurele, cel mai fertil animal, era vazut ca un simbol al renasterii intregii naturi in aceasta perioada a primaverii. Prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, aparand mentionat in carti in jurul anului 1500”.
De asemenea, denumirea de Paste in engleza este Easter, denumire care aminteste de numele zeitei pagane Eostre. Legenda spune ca Eastre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp; pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrand insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora ouale facute si i le daruia zeitei. Din aceasta legenda s-a nascut si traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor.
Iata cum bietului iepuras i s-au pus niste oua rosii intre labute si a fost crestinat.
In Bucovina, in noaptea de Paste, dupa slujba de Inviere, exista obiceiul aprinderii „focurilor de veghe”. Pe dealuri sunt aprinse focuri puternice care ard toata noaptea, iar satenii se aduna in jurul focului si povestesc intamplari din viata lui Iisus. Dupa care intervine un element mai putin religios, baietii sar pe deasupra focului, pentru a indeparta duhurile rele din gospodarii.
Dar ce sarbatoare este inainte de Paste? Floriile. Intrarea Domnului in Ierusalim si intampinarea lui cu flori. Nimic pagan in asta, dar, Sarbatoarea Floriilor are stravechi radacini, ea fiind atestata in societatea romana ca zi dedicata zeitei Flora, peste care crestinismul a suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile, in terminologia populara) – ca doar se stie ca noi de la Ram ne tragem. In ziua de florii se aduc in casa ramuri verzi de salcie, intrebuintate atat in ritualurile casnice cat si in cele bisericesti. Acestea intruchipeaza simbolul castitatii si al renasterii anuale a vegetatiei, un substitut fitomorf al zeitei Flora. Ramurile pastrate la icoane se pun pe foc vara, in momentul in care incepe vreo furtuna, sau se arunca in curte cand incepe sa bata grindina.
In Banat si Transilvania, in ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune cautatoarea (oglinda), impreuna cu o camasa curata, sub un par altoit, trebuind neaparat ca, a doua zi de dimineata, rasaritul soarelui sa le gaseasca acolo, oglinda fiind ulterior intens folosita in farmecele de dragoste si sanatate.
Sambata dinaintea Floriilor, numita si Sambata lui Lazar, se practica datina Lazarelului, practica care aminteste de un stravechi zeu al vegetatiei ce murea si renastea la inceputul fiecarei primaveri.
De asemenea in traditiile romanesti, in Saptaman Patimilor se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor la Joimari.
Concluzie: iar s-a schimbat denumirea religiei…
Întâmplare din tren
Acu cateva saptamani veneam de la munte (urcat din Brasov) cu personalul de 14.30 impreuna cu mai multi prieteni. O fata scosese chitara si canta diverse melodii, iar lumea din vagon (mare parte era ocupat de noi) era incantata de spectacolul gratuit. La un moment dat apar vreo 4-5 pirande, cu fuste largi si colorate, cu copii sub brat, tinand-i ca pe sacosa. Una isi scosese țâța pe afara si datea sa suga copilului, in timp ce cu un glas mieros zicea „da-mi si mie 10 mii pentru asta micu sa-ti traiasca”… Cand ne vede cu chitara si veseli se opresc langa noi si cer o dedicatie: „o melodie tiganeasca, ceva”. Cea care canta se facea ca nu aude, altii le faceau semne discrete sa treaca mai departe… Dar nu se dau invinse. Mai cer inca o data ba zece mii, ba o dedicatie pentru ala micu. Nu ma mai abtin si le zic: „hai ca va zic eu una. trec tiganii pe drum/drumu-i plin de fum/giocardea/cara-te de-aice-asa”. Bineinteles ca nu s-au carat si si-au indreptat atentia catre cel care le-a bagat in seama (adica eu). Stiam regula ca daca vrei sa scapi in cel mai scurt timp posibil de cersetori, trebuie sa privesti tavanu sau podeaua si sa nu scoti nici un cuvant ca altfel esti „prins”. Asadar, vine la mine una care nu avea copil, cu acelasi text „zece mii pentru asta micu sa-ti traiasca” (aratand spre cea cu tata scoasa). Eu: „Sa traiasca, da-i-ar Dumnezeu sanatate… Sa se faca mare si frumos si muncitor… nu ca altii”. Nu stiu daca prinde aluzia, da zice: „Daca te fac un dans aici imi dai o suta de mii”. „Haolooo, da uite acu, uite ia, vezi usa aia (si arat usa vagonului), du-te acolo si asteapta-ma ca ma duc sa imi iau costumu’ da dans”. Nu pleaca. Ii vedeam pe ceilalti ca incepusera sa isi adune lucrurile imprastiate si sa le traga mai aproape. Mai intervine un tip care le roaga (frumos) sa plece. Una din ele o impinge pe asta care vorbise pana acu si care se intorsese intre timp cu spatele la mine… Se intoarce spre mine (desi vazuse clar cine o impinsese – si-au aruncat si o privire imediat dupa) si zice „Haooolo, vrei sa ma omori? De ce ma impingi asa?”… Eu, cu gura pana la urechi: „Haooolo, sa moara eu daca te-am impins eu ca a pus trenu frana ca daca te impingeam eu cadeai da nu te-am impins eu sa moara care te-a impins ca eu n-am fost”. Incepe si ea sa rada… si le zice celorlalte „Hai fa… ” Si imi arunca in spate „N-ai vrut sa dai si tu zece mii pentru asta micu”. Raman vreo 2-3 secunde gandindu-ma daca sa fiu multumit ca au plecat sau trist ca s-a terminat spectacolu. Fug dupa ea si ii zic „Da tu ce imi dai mie, ca si la mine imi ieste foame si sete si am 7 frati acasa care cere de mancare? Tu imi dai mie zece mii?” Se face ca se scotoceste prin buzunare si zice „Daca iti dau ce imi dai?”. Zambesc, gandindu-ma ca poate fac rost de zece mii: „Pai ce sa iti dau eu, sa iti dea dumnezeu multa sanatate si noroc si fericire si ce imi dateai si tu mie”. Imi intoarce spatele si zice „Stai asa sa ma duc sa scot dolarii de la banca”. Ii urez toate cele bune: „Hai, mucles”.
P.S. In realitate, tot spectacolul a durat vreo 10 minute si a fost ceva mai animat, dar am uitat unele replici. Oricum mi-am propus ca data viitoare sa nu mai ratez sa le iau zece mii.
Abonament la bordel
Iata cum arata un abonament la bordel din anii ’30. Partea naspa mi se pare ca era valabil la o singura femeie. Pai cum vine asta ? Ea ca si cum te-ai insura cu o prostituata, dar faci doar sex cu ea.
De Paste – obiceiuri, ritualuri
Vinerea Mare, numita si Vinerea Patimilor, este ziua in care Iisus a fost rastignit pe cruce. Poarta si numele de Vinerea Seaca, pentru ca in aceasta zi se tine post negru. Se crede ca cine nu mananca nimic in Vinerea Mare va fi sanatos, nu il va durea niciodata capul si va sti ca moare cu trei zile inainte de a se intampla aceasta. Este bine ca atunci cand te scoli sa calci pe o bucatica de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri. Se spune ca cine se scalda in rau inainte de a rasari soarele, nu va mai avea probleme cu oasele, iar in Bucovina, cine se scufunda de trei ori intr-o apa rece va fi sanatos. Oamenii se duc la biserica pentru a se spovedi si pentru a trece pe sub Sfantul Aer. Nu se coace paine, nu se ara, nu se seamana si nu se sadesc pomi, intrucat nu vor rodi.
Pastele face parte din modelul preistoric de renastere simbolica a timpului si spatiului prin jertfa divinitatii adorate substituita de o efigie (statuie, steag, totem), un om (conducator, prizonier, soldat, fecioara) un animal sau pasare (tap, miel, taur). In saptamana patimilor, timpul se degradeaza continuu, culminand cu Joimari cand spiritele mortilor se intorc iar Iisus este tradat, umilit si rastignit. Dupa trei zile in care omenirea cade in haos, fara protectia divina, se produse miracolul invierii. La fel ca in alte ritualuri de renastere, la Paste se fac sacrificii (taiatul mielului, spartul oualelor), se prepara mancaruri rituale (pasca), se aprinde lumina in mod ritualic, se crede ca se deschid mormintele si cerurile, ca vorbesc animalele, ca ard comorile, etc.
La Joimari se deschid mormintele, cerul, portile Cerului si Iadului, spiritele mortilor se intorc pe pamant pana la Mosii de Vara (sambata de dinaintea Rusaliilor). In dimineata sau in noaptea de Joimari se aprind focuri rituale pentru incinerarea divinitatii fitomorfe (substituita de plante sacre: alunul – totem al sarpelui care este simbolul raului sau bozul – numita si poama dracului spunandu-se ca la radacina ei se ascunde dracul iar in aerul din jur si in tulpini dracoaica). Focul se aprinde pe podeaua locuintei, in curte sau gradina, in cimitir sau in curtea bisericii. La ritual participa deopotriva cei vii cat si sufletele mortilor care stau pe scaunele special aduse pentru ele. Focul de Joimari aminteste de ritualul funerar de incinerare a divinitatilor geto-dace, inlocuite in crestinism de inhumarea lui Iisus.
Informatii culese de pe Internet si din cartea „Panteonul romanesc” de Ion Ghinoiu.
Sf. Andrei, strigoi, usturoi…
Am cautat cateva informatii despre legenda (transformata de unii in spectacol de radio/televiziune) cu strigoii din noapte de Sfantu Andrei (29/30 nov). Sfantul Andrei este considerat de romanii „patronul” lupilor. Legenda vine (probabil) din timpul dacilor, cand, in perioada 14 noiembrie-7 decembrie avea loc sarbatoarea anului nou (dacic). In aceasta perioada se practicau diverse ritualuri inchinate lupului, animalul totemic al dacilor (cuvantul dac vine, in opinia lui Mircea Eliade din frigianul daos=lup).
Populatia autohtona, dupa crestinare a suprapus peste sarbatoarea pagana a anului nou dacic ziua Sfantului Andrei. Aceasta sarbatoare cuprinde in unele zone locuite de romani (Valea Nistrului) diverse ritualuri: moartea si renasterea lui Santadrei (Bocetul Andreiului „se confectioneaza o papusa din carpe, se aseaza pe lavita si este bocita de fete), ospete nocturne Noapte Strigoilor, Pazitul usturoiului, excese de mancare si bautura (amintind de orgiile antice), consumarea de mancaruri (Turta lui Andrei) si bauturi (CovaÅŸa) rituale.
In Noaptea Strigoilor se intalnesc Strigoii Morti si Strigoii Vii si isi aleg conducatorul pentru un an de zile. In aceasta noapte strigoii vii isi parasesc trupul iar cei morti sicriile, umbla prin lume si iau puterea barbatiilor, strica taurii, se joaca cu lupii si ursii. Oamenii isi iau diverse masuri de protectie impotriva lor mancand usturoi, ung cu usturoi coarnele vitelor, usa casei, uneltele de pe vatra focului iar tinerii se intalnesc intr-o casa unde Pazesc Usturoiul si petrec precum la Anul Nou.
Toate semnificatiile acestor ritualuri probabil ca nu o sa le stiu niciodata, fiind pierdute in timp, dar daca mai stie cineva diverse chestii sa le bage la comentarii.