De sambata seara, din camera mea

tu fetițo spune drept cine te-a mușcat de piept
de ce plâng chitarele ne-o spun vertebratele
eu beu puțân, puțân câte puțân
până pana nu mai pot s-o țân
ionel, ionelule, nu mai bea băiatule
ca te râde fetelelelelelelelele
mănânc
am slăbit pentru că mănânc prea mult
sunt dependent de mâncare, mănânc
revoluția din libia a început ca și celelalte revoluții arabe. la pașa vine un arab…

Continuă să citești De sambata seara, din camera mea

Comunicare fara tehnologie

Cineva mi-a ridicat zilele trecute o problema foarte interesanta. Ce ai face daca ai intalni undeva (pe strada, in parc, in club, etc) un/o baiat/fata care sa iti placa foarte mult, sa vrei sa il/o mai vezi, sa ii ceri numarul de telefon si sa iti spuna:

– N-am telefon. Nici fix, nici mobil.

Sa ii ceri email-ul sau id-ul de yahoo si sa iti spuna ca:

– Nu am calculator si nici nu stiu sa il folosesc…

Sa ii ceri o intalnire intr-un anume punct si sa spuna ca nu stie daca va putea sa vina acolo, dar sa iti spuna ca iti va comunica o alta data si ora. Intrebarea ta fireasca va fi „Cum?”, iar el/ea va raspunde „Tu decizi cum.”

Cum vei comunica cu acea persoana ?

dupa film

am degetele inghetate. incerc sa caut un numar in agenda… incurc literele… incurc numele… nu. sigur nu era ea. renunt… fac la stanga pe o strada pietruita, ingusta si mai intunecoasa. un caine imi trece prin fata la cativa centimetri. ma opresc… imi aprind o tigara. nu stiu daca sa alung intunericul sau gandurile intunecate. dar daca era ea? ce cauta acolo. nu am vazut-o decat cateva secunde. semana cu ceea ce stiam eu dintr-un timp demult apus. par mediu, drept, negru. un corp bine proportionat care da impresia de putere dar foarte firav, mersul rapid, putin saltat care facea sa ii fluture parul si cand nu bate vantul. dar acum bate… si imi aprind cu greu tigara. oare sa fi fost si ea la acelasi film ca mine? sa fi ras si sa fi plans la aceleasi secvente? nu cred. ea nu plange. ba da… plange pentru lucruri reale si pentru ea, nu pentru lucruri ireale sau pentru altii. nu indraznesc sa ii dau telefon. poate chiar era ea. dar daca era ea atunci cine era el?

Alte cifre

Astazi mi-am pus ceasul sa sune la 8.17 minute. Cifra 17 a plans de bucurie. Cifra 7 s-ambatat de fericire si a venit sa il felicite pe 17. Cifra 20 a facut infarct cand a vazut ca nu am ales-o pe ea, ca de obicei, sau pe fratele ei 30.
19 era trist dar plin de sperante. De zeci si sute de ori i-a tremurat inima ca poate ma voi opri vreodata, macar si din greseala deasupra lui… dar nu, mana necrutatoare alegea mereu pe 20, pe 15, pe 30 sau pe 0.
Cifre nedreptatite, de acum va voi alege pe voi. Voi pune ceasul sa sune la si 31, la si 57, la si 4 minute… Adio dictatura cifrelor rotunde.

I’m online

Este frig afara si n-am iesit nicaieri asta seara. Stau 2-3 minute la calculator si ma uit prin lista de mess sa vad daca apare online. Ma ridic. Ma duc la fereastra si ma uit la caini de la blocu vecin ce dau tarcoale unui morman de gunoaie. Mai arunc cate o privire la monitor, poate mi-a dat un buzz de pe invisible… Nu mai suport. Ma culc. Sa ii las totusi un offline ? Il las. Poate nu il va vedea…