Ora de romana (partea I)

Ora de romana a inceput. Mihai, si-a deschis cartea la pagina 67 si mai arunca o privire peste comentariile de la sfarsitul poeziei. Ii vine sa rada. A zarit versurile

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie.

Isi imagina cum i-ar sta cu palarie. Si cum i-ar sta unei fete de la el din clasa in costum popular ? Ochii i s-au oprit asupra Anei. Astazi venise in fusta. De ce venise in fusta azi ? Nu era nimic special. Cel putin el nu stia… Oare ii place de vreun baiat? Care o fi ala (nenorocitu)? N-are de cine sa ii placa. George e cu una de la B, Alex Marinescu e tocilar, Bogdan are in cap numai meciuri din Liga Campionilor si tot asa ii enumera pe toti colegii lui de clasa. Da stai putin… „Cine a zis ca e din clasa de la noi ?!”
– Ati studiat poezia „Floare albastra”? Asa cum v-am zis si data trecuta, poezia „Floare albastra” este o meditatie pe tema dragostei, o elogiere a iubirii pure, a iubirii ca tema de cunoastere.

Discursul profei se pierdea. Il auzea tot mai vag. Ana respira regulat… Sanul ei se misca sub bluza albastra… Tot albastra.
– Ce intelegeti prin „Nu cauta-n departare / Fericirea ta, iubite” ?

– Da, Ana… spune.
– Probabil ca „iubita” se refera la o chemare intr-un joc al dragostei pamantesc, voluptos pe care o adreseaza poetului, care insa viseaza la o iubire spirituala si ideala, la o cunoastere Absoluta a dragostei.
Nu-si putea lua ochii de la ea. De unde stie ea asta ? De cand poate Ana sa citeasca ganduri ?
– … In timp ce eroul doreste o implinire spirituala prin iubirea pura, aceasta doreste o iubire pamanteasca, de moment, in acea clipa. Se simte oarecum ignorata de faptul ca el, precum un geniu, s-a „cufundat in stele / si in nori si-n ceruri nalte”.
Ei asta-i buna, isi zise Mihai. Cum adica ea doreste iubirea de moment? Sa fie oare adevarat ?
– Foarte bine Ana. Multumesc. Poti lua loc… Asa cum a incercat si colega voastra sa evidentieze, este o diferenta de perceptie a iubiri intre erou si iubita acestuia. Sfarsitul, il gaseste pe poet singur, contempland iubirea pierduta prin versurile

Si te-ai dus, dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist in lume!

– Astfel, incompatibilitatea de perceptie a iubirii dintre cei doi indragostiti se sfarseste print-un regret al eroului dupa o poveste de iubire ce ar fi putut fi ideala.

Avea ciorapi negri, fusta pana la 2 degete deasupra genunchiului. Se juca cu degetele prin par.
Mihai se gandeste cum sa o intrebe daca nu vrea ceva de jos. Urma pauza mare si se ducea sa isi ia ceva de mancare. Se gandea ca poate zice „Hai ca vin si eu”… Zisese de cateva ori si vorbisera de una, de alta… El ii povestea despre cercul de astronomie la care se inscrisese iar ea de excursiile pe care le facuse in vacanta de vara, la munte, si la Vama…

(poate va urma)

Gospodaria

Ce exista intr-o gospodarie? Pai principalele animale din gospodarie sunt Vaci si Porci. Fara ele orice gospodarie s-ar descurca foarte greu, iar fiecare specie crede ca ea este cea mai importanta, astfel incat au inceput un razboi. Porcu, mai lenes si mai pasiv, nu prea se agita. Poate pentru ca stie, ca oricat de mult ar decadea, gospodaria nu s-ar descurca fara el. Vaca, din contra, incearca sa isi faca aliati printre celelalte animale si sa-si promoveze imaginea. A aparut astfel un nou curent curentul animal, „vacism”, prin care Vaca si-a creat imaginea de salvatoare a gospodariei. Ea da lapte cu care sunt hraniti copii, ea are grija sa fie viteii curati (pe cand Porcii se tavalesc cu copii lor prin noroi) si in loc sa ii ingrijeasca stau cu burta la soare, din laptele ei se fac o gramada de mancaruri delicioase (ce prajitura ar fi aia fara lapte?), iar supremul sacrificiu, carnea sa. Astfel Vaca si-a gasit aliati in Puicutzele, care stim cu totii, fiind tinere sunt mai credule. Porcu stie si el asta, dar nu incearca sa le bage nimic in cap. Doar mai vorbeste din cand in cand cu ele, mai le plimba prin ograda si le lasa sa se se joace cu el. Acestea, insa, la sfatul Vacii profita cat pot de Porc, principala paguba pe care i-o face insa fiind aceea ca ii mananca din porumb, malai si timp. Dar, oricum Porcu nu face nimic toata ziua, asa ca timpu nu e chiar asa de important, iar de porumb si malai va mai face el rost. Ati vazut Porc murind de foame?

Din aceasi categorie cu Puicutzele mai fac parte si Gasculitzele, dar ele-s mai putine iar Porcu nu prea le baga in seama decat atunci cand e vesel si mai vrea sa faca vreo gluma.

Alte animale pe care Vaca a incercat sa le aduca de partea sa sunt inteleptele Gaini. Batranele Gospodariei. Acestea sunt insa foarte rele. Toata ziua stau si croncanesc despre tot ce misca. Nici macar Vaca nu prea stia cum sa le imbuneze, avand in vedere ca ele isi asteapta Sacrificiul si nu au nici un motiv sa intre in vreo tabara. I-a venit insa ideea salvatoare. Daca voi veti fi Sacrificate, inseamna ca aveti ceva deosebit. Probabil ca voi Gainile batrane faceti ciorba cea mai buna. Gainile s-au bucurat de aceasta apreciere si au intrat in tabara Vacii iar toata ziua stau, croncanesc, il analizeaza pe Porc si ii gasesc noi si noi defecte. Toate aceste le fac insa din invidie ca Porcu le baga in seama mai mult pe Puicutze decat pe ele, iar totusi atunci cand Porcu intra in vorba cu vreuna, aceasta este foarte fericita si nu prea isi mai baga in seama suratele pana isi da seama ca Porcu vroia doar sa o intrebe ceva (ca desi e Porc, stie totusi ca Gainile batrane stiu o gramada de lucruri din Gospodarie si le apreciaza pentru asta, da il enerveaza croncanitu lor continuu si aeru de „eu stiu tot” si d-asta sta departe de ele. poate si din cauza faptului ca il sperie ca cineva sa stie totul despre el.). Dupa ce se intoarce la suratele ei, o Gaina care a vorbit cu Porcu dar pe care acesta dupa discutie a trimis-o inapoi la cotetz, este si mai inversunata impotriva lui. Porcului nu prea ii pasa de asta, da ii pare rau ca Gainile batrane baga tot felu de prostii in capu Puicutzelor si al Gasculitzele, multe nefiind adevarate.

Porcu nu incearca sa isi gaseasca aliati in schimb si-a gasit un prieten foarte important in Bou. Acesta, sta mai toata ziua langa Vaca iar aceasta il mumuie neincetat. Bou, mai incet la minte dar baiat bun altfel, nu prea o baga in seama pe Vaca si uneori mai se duce la umbra cu Porcu si mai discuta despre politica Gospodariei. Porcului ii este simpatic Bou, desi e prieten cu Vaca. Sau poate tocmai d-asta. Pentru ca, este un secret in Gospodarie, dar multe animale il banuiesc, Porcului ii place in taina de Vaca. Desi Vaca nu ar recunoaste in ruptu coarnelor asa ceva, ii este oarecum simpatic Porcu. Sau mai bine zis, il admira pentru faptu ca desi il impunge nencetat, el este tot acolo, pe locu 2 (cum crede ea) in Gospodarie. Bou, saracu, e singuru care nu banuieste aceasta „iubire interzisa” si ii impartaseste Porcului fel de fel de secrete de ale Vacii: ce iarba ii place mai mult, ce ţâţă da mai mult lapte si cum ii place sa fie mulsa, ce izvor cu apa ii este mai drag si multe altele. Porcu, atunci cand e satul de Puicutze, Gasculitze, Gaini si alte oratanii mai se duce, chipurile, la negocieri de pace cu Vaca. Ii duce iarba de care ii place ei, ii arat izvoare noi si multe altele. Vaca e fericita in ziua aceea, dar seara, dupa ce doarme langa Bou se trezeste dimineata frustrata si isi aminteste cate si mai cate lucruri urate despre Porc si reincepe razboiul.

Uneori la Pasune, Vaca se intalneste cu Armasaru de care e indragostita, dar nu poate sa ii marturiseasca dragostea din cauza Iepei, care si asa necheaza amenintator cand o vede si i-ar da cateva copite bune de ar lasa-o oloaga, daca ar afla. Armasaru, a vazut ca Vaca il priveste cu ochii (si mai) umezi si ii acorda uneori atentie, cand nu e Iapa pe acasa. Stie insa ca Porcu vede toate astea si desi stie ca acesta este cel mai nepasator animal, ii este totusi frica sa nu scape ceva la vreo Puicutza care sa ii spuna Gainii si uite asa sa afle toata Gospodaria (ca stim cu totii cat de croncanitoare sunt Gainile). Din aceasta cauza, incearca sa fie prieten cu Porcu, dar acesta, desi il tolereaza, nu ii este foarte bun prieten, pentru ca i se pare ca este un animal inutil in Gospodarie. Adica, ceea ce face Armasaru ar putea sa faca foarte bine si Bou, daca n-ar fi asa de incet in toate. Il admira insa pentru ca sta cu Iapa, despre care stie toata Gospodaria ca nu este cea mai buna sotie. Dupa ce ca are fel de fel de crize de gelozie si incepe sa dea din copite cand nu te astepti, mai se uita si prin alte Gospodarii… E adevarat ca nici Armasaru nu e intotdeauna baiat bun si uita de prieteni. Poate tocmai d-asta ei, Caii, fac grup separat in Gospodarie si nu sunt in nici o tabara.

Dar sa ne intoarcem la razboiul nostru, intre Vaca si Porc. Nu se stie daca acest razboi se va termina vreodata, deoarece deja orgoliile au crescut foarte mult si prea multe animale din Gospodarie sunt angrenate in el. Oricum, se stie ca in ajunul Craciunului, Vaca este foarte fericita, dar la vreo 2-3 zile dupa aceea sta toata ziua cu privirea pierduta in zidul din fatza ei si rumega. Pana cand apare alt Porc in Gospodarie, nimic nu o scoate din aceasta activitate. Nici croncanitul Gainilor, nici mugetele Boului si nici macar nechezatu Armasarului.

La ce se gandeste oare Vaca?

Un gandac

Ea se ridica pe varful picioarelor si il saruta usor pe buza de jos. El ii musca buza si isi strecoara limba peste limba ei. Un gandac mare, negru intra in umbra talpii ei. Imbratisarea se slabeste… ea, se lasa usor in jos si zdrobeste gandacul cu pantofiorii cei verzi si delicati.
Isi impreuneaza mainile si pleaca mai departe, ea cu gandacul lipit de talpa… Nimeni nu a auzit crusta gandacului trosnind si nimeni nu a vazut sucul alb imprastiat pe asflat, uscat in cateva secunde de soarele luminos de afara.

Viitoarea intrebare

O intalnesc prima oara… a doua oara.Devenim pereche. In momentul asta incep sa imi pun intrebarea pe care mi-o pun intotdeauna cand incep o relatie: „Cum va fi cand nu va mai fi?”. Cum va fi prima zi cand nu imi voi mai indrepta pasii catre ea, catre garsoniera ei pe care ieri o detestam, dar de care azi mi-e dor. Cum va fi prima noapte cand, dupa o lunga perioada, mana mea va cuprinde golul. Mana pe care ieri o tineam in mana mea ce va curpinde oare? Poate viitorul… Iar a doua seara poate voi cuprinde si eu viitoarea… si imi voi pune in viitor aceasi intrebare pe care mi-o puneam si in trecut. Doar prezentul este fara intrebari…

Medicina dragostei

Dacă îmi pui un stetoscop pe frunte
îmi vei auzi gândurile strigându-te.
Dacă îmi vei lua temperatura,
vei vedea ca sentimentele nu pot fi convertite
în grade Celsius.
Când îmi vei testa reflexele,
mâna mea se va întinde către tine.
Când imi vei controla ochiul,
vei vedea doar un foc ce arde
ne-ncetat.

Am fost la multi medici.
Mi-au scos amigdalele palatine,
mi-au scos și apendicul vermiform...
inima o simt înca acolo.
Te așteapta să ai grijă de ea,
sa nu se îmbolnavească
și sa mi-o scoata și pe ea.

Colegul ratat

Plec cam cu dureri de cap si obosit de la servici azi. Ma urc in autobuz, dau din coate si… nu prind scaun. Tocmai s-a asezat pe el unu, nu-l vad prea bine ca sunt nitel in spate. Intoarce fata catre mine si imi dau seama ca era un fost coleg de liceu, de la o alta clasa. Nu l-am mai vazut decand am terminat a XII-a. Zicea ca vrea sa dea la politie. Alerga cu nu stiu ce dosare si spagi. Da era tampit. Cea mai mare provocare stiintifica pentru el era rezolvarea ecuatiei de gradul I.
M-a recunoscut. La naiba. Zambesc si il salut: „Hai noroc. Ce faci?”
El: „Bine. Tu?… aaa” Pun pariu ca nu isi mai aminteste numele meu.
Eu: „De la munca. Tu?”
El: „La fel.”
Eu: „Ce lucrezi?”
El: „Aaa, pai la o firma. Sunt manager si sunt student la management” si-mi indruga despre firma aia cat de bine e acolo si ma invita daca am nevoie de ceva sa il sun. Pun pariu ca e unu din aia care iese la bere cu vreun patron burtos si l-a pus sa aiba grija de ceilalti angajati. Mai barfim vreo doua statii despre ce idioti erau unii colegi si ce au ajuns, despre cum trebuie sa dea spagi cand vin controale si ce descurcaret e el.
Eu: (Zambesc). „Trebuie sa cobor… ”
El: „Bine. Uite, daca vrei sa imi dai un telefon.” Baga mana in buzunar si scoate o carte de vizita pe care mi-o da. O bag in buzunar la geaca.
Cobor. Autobuzu pleaca. Lumea se indreapta grabita in diverse directii. Cat pe ci sa ma ciocnesc cu o blonda care s-a oprit in drum sa-si aprinda o tigara. Trec pe langa un cos de gunoi. Scot cartea de vizita si o arunc.

(Eu nu este Razvan iar El nu este colegul lui Razvan – doar o intamplare posibil reala)

Istoria din tramvai

ma intorc acasa. romana… universitate… unirea. beculete. luminite. pitipoante. rocari. cersetori. mertzane.
ajung in tramvai. langa mine, 2 tipe si un tip. nu au mai mult de 18 ani. noua generatie. frizuri trendy. imbracaminte trendy. aud „ceausescu”. casc urechea si probabil si ochii. cum de aud numele asta din gura unor pusti. credeam ca „a murit”. ascult mai atent discutia. „ceausescu era prost. elena era creieru” zice o tipa. „care ma, aia care isi lua titluri de savanta de renume mondial” ii raspunde el. ma amuz. copii astia chiar discutau altceva in afara de muzica, bani si masini. continua discutia despre casa poporului si cozile la alimente. aceasi tipa zice „eu m-am nascut dupa 90… din fericire”. in gandul meu: felicitari. un om care s-a nascut dupa ’90, stie oarecum ce era inainte, nu are ce sa regrete si care e mandru ca face parte din generatia noua. imi vine in minte dintr-odata locu prin care trecusem cu 15 minute mai devreme: piata universitatii. si imi amintesc imagini de la televizor: lume multa, tancuri, oamenii alergand… decembrie 89. acelasi loc: piata universitatii, taburi, mineri, oamenii alergand, tinerii de varsta pe care o am eu acum intinsi pe jos cu sange pe ei. imagini vazute la televizor. am vazut istoria la televizor. ceausescu n-a murit, din fericire… stim de ce sa ne ferim.