Joaca de-a salvat planeta

Guvernele unor țări pitice la nivel global (dar democrate) din UE (exemplu: Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda) iau măsuri chinuitoare și inutile, cu un efect mai apropiat de 0% decât de 1%, pentru reducerea încălzirii globale. Când le comparam cu adevărații poluatori ai planetei, e ca și cum ar încerca să care apa din mare cu ibricul.

Marii poluatori nici măcar nu sunt in UE. Majoritatea absolută (în procente și în CO2) sunt în Asia și în America de Nord: China, SUA, India, Rusia, Japonia, Germania – singura din top care e in UE, dar care probabil că anul asta nu o sa mai aibă ce să ardă), Korea de Sud, Iran, Canada, Arabia Saudită și mulți alții nu dau doi bani pe ținta de reducere a creșterii temperaturii globale („It estimated that with current trends the probability of staying below 2 °C of warming is 5%” – se estimează că urmând trendul actual sunt 5% să nu se treacă de 2°C încălzire globală).

Unul din marii poluatorii, Arabia Saudită, are legi și apucături medievale dar este sprijinită și curtată de toate „democrațiile adevărate”.

Tot Arabia Saudită vrea sa organizeze „Jocurile Asiatice de Iarnă” și să genereze mii de tone de zăpadă în deșert.

Ce credeți că vor face democrațiile europene? Nimic. Le vor mai trimite niste arme eventual. Contra petrol.

Țările asiatice ce vor face? Nimic. În cel mai bun caz rarele democrații asiatice „vor lua masuri” acasă pentru reducerea încălzirii globale, iar în deplasare se vor da cu bobul pe gheață artificială, la 25° afară. (Oare vor construi arenele tot cu sclavi, cum a făcut Qatarul?)

Indexul democrației 2021

Democrația are probleme, scorul global al democrației scăzând la cele mai jos nivel (5.28) în timp ce autoritarismul a devenit mai proeminent.

Populația care trăiește într-o „democrație completă”: 6%
Populația care trăiește într-o „democrație slabă”: 39%
Populația care trăiește în „state autoritariste”: 37%

Europa de Est a fost singura regiune în care nu a fost o scădere a scorului per total iar trei țări din această regiune au fost promovate la statutul de „democrații slabe”.

Scorul Canadei a scăzut, precum și cel al Statelor Unite, deși America de Nord rămâne o regiune de top pentru democrație.

Europa de Vest este locul unde se află cele mai multe „democrații complete” (12), dar Spania a fost retrogradată de la „democrație completă” la „democrație slabă”.

Țările nordice au un scor mare în toate categoriile, ocupând 5 din cele 6 poziții de top la nivel global.

Afganistan și Myanmar (Birmania) a căzut pe ultimele locuri, sub Coreea de Nord.

America Latină are cea mai pronunțată scădere a democrației decât orice altă regiune în ultimii 15 ani. Mai multe țări din regiune au suferit retrogradări mari.

Orientul Mijlociu și Africa de Nord rămân regiunile cu cel mai mic scor (3.41). Numai o țară din aceste regiuni este considerată democrație.

(sursa: https://www.eiu.com/n/campaigns/democracy-index-2021/ )

Neagu Djuvara – lingvistica despre care nu se învață la școală

sau de ce cuvântul „pizdă” vine din slavă în timp ce toate celelalte denumiri pentru părțile corpului sunt din latină.

În videoul de mai jos, Neagu Djuvara explică de ce limba română a preluat din limba slavă denumirea pentru partea din față femeiască.

Explicația ar fi, în opinia acestuia, faptul că în limba română cuvintele preluate din latină au transformat l-ul dintre două vocale în r, prin procesul cunoscut sub numele de rotacism.

Astfel am obțiunt din latinescu culus românescul cur.

Însă, același lucru s-a întâmplat și cu n-ul între două vocale, astfel partea din față a femeii se numește în latină cunnus, în care dacă înlocuim n-ul cu r, avem curus adică în română cur.

Acum, vechii români aveau o problemă. Și partea din față și cea din spate, la femei, se numea… cur. Dacă unele înjurături din română au sau nu legătură cu această „încurcătură lingvistică” nu vom ști niciodată. Cu siguranță însă că s-ar fi putut produce alte încurcături.

Salvarea de la a greși gaura a venit însă de la slavi. Aceștia, când au traversat prin ceea ce este astăzi România, ne-au adus și multe cuvinte. Unul dintre acestea a fost „pizda” care, așa cum explică Dan Alexe, ar fi însemnat inițial „șezut” – adică… tot cur. Atunci românii, având două cururi, s-au gândit să folosească cuvântul slav – pizdă – pentru unul din ele ca să le deosebească și să nu mai comită tot felul de greșeli.

Cum se scrie Novak Djokovic?

Se întreabă unii cum se scrie corect numele celebrului tenismen. Menționez de la început că nu sunt lingvist și nici măcar nu am o pregătire într-un domeniu apropiat cu lingvistica, istoria sau orice altceva care să mă îndreptățească să dau o părere de expert. Așadar, luați ce scriu mai joc cu o doză de scepticism.

Revenind la numele persoanei în cauză, având în vedere că este sârb, în limba lui se scrie cu caractere chirilice sârbe, Новак Ђоковић. Ca lucrurile să fie și mai complicate, în limba sârbă, se pot folosi concomitent două seturi de caractere – cele chirilice sârbe dar și un set extins de caractere latine, extins în sensul că mai are câteva caractere în plus pentru a acoperi sunetele limbii sârbe (așa cum avem și noi ț, î, ș). Scris cu acest set latin de caractere, numele lui ar fi Novak Đoković. Din aceste caractere numele lui a fost transformat conform pronunției engleze în Novak Djokovic (deși după umila mea părere ar fi trebuit Djokovich – ca în John Malkovich sau Milla Jovovich, având în vedere ć-ul de la sfârșit). Oricum, aceste adaptări ale numelor sunt relative, deoarece din cauza particularităților limbilor slave față de engleză nu se poate reproduce 1:1 fiecare sunet în engleză, iar aceste adaptări, din câte știu, sunt făcute de către autoritățile sârbe (bineînțeles având un set de reguli de transcriere) când se eliberează pașaportul – așadar nu de niște lingviști.

Acum, că am lămurit cum a apărut numele în engleză, rămâne întrebarea: cum ar trebui să îl scriem noi în română? Cea mai simplă abordare ar fi ca cineva să îi transcrie corect numele din caractere sârbe în caractere românești. Având în vedere influența limbilor slave (inclusiv sârba) asupra limbii române, această transcriere ar suna chiar mai bine decât în engleză, pronunția anumitor sunete fiind mai apropiată între cele două limbi vecine (nu neapărat în acest caz). Dacă s-ar face această transpunere a sunetelor din sârbă în română, cazul ar fi destul de simplu. Am avea Novac Giocovici. Dacă în secolul al XV-lea, de exemplu, ar fi existat un personaj celebru cu acest nume, exact așa l-am fi găsit în cărțile de istorie în limba româna. Am avea Novac ci nu Novak, pentru că deja avem exemplul Baba Novac, fiind evident că este vorba despre același nume. Dar nu a existat în secolul al XV-lea ci în secolul al XXI-lea, iar lucrurile s-au schimbat de atunci până acum.

În trecutul îndepărtat, numele persoanelor celebre (iar atunci cam singurele persoane celebre erau regii, reginele, generalii, clerul și câțiva oameni de știință) erau traduse sau adaptate grafiei și pronunției locale. De acea avem în română Carol al Angliei (din secolul al XVII-lea) deși în limba engleză numele lui se scrie Charles. Cu toate astea, noi nu îl scriem nici Charles, nici Ciarls ci Carol pentru că așa l-am preluat probabil din germană sau/și maghiară – unde e Karoly, care erau limbile cele mai influente în zonă în timpul imperiului austro-ungar.

Tendința în română, din ceea ce văd, este ca în zilele noastre să se renunțe la traducerea sau adaptarea numelor ci sa le preluăm fie direct cum se scriu în limba acelei persoane (Emmanuel Macron, nu Emanuel Macron) fie în limba cea mai influentă din timpul nostru, engleza. De aceea, acum nu îi mai spunem Carol actualului prinț al Marii Britanii ci îi scriem numele Charles (nu Ciarls). La fel, nici pe regele Spaniei, Felipe al VI-lea nu îl mai numim Filip ci îi păstrăm numele spaniol, deși pe predecesorul lui din secolul al XV-lea îl numim Filip

E adevărat, cu numele slavone avem o mică „problema” lingvistico-istorică. Din cauza (am scris intenționat din cauza) istoriei comune și a influenței limbilor slave asupra limbii române, am putea (iarăși am scris intenționat „am putea” ci nu „putem”) să le adaptăm aproape perfect la fonetica română, folosind strict caractere românești sau grupuri de litere specifice pronunției în română (ț, î, ghe, ghi) – Ghenadi Ziuganov ci nu Gennady Zyuganov cum am văzut în unele articole românești. Însă, în ultimii ani, cunoștințele despre limbile slave – pentru a transcrie numele direct din caractere slave în litere românești – au cam dispărut, așadar se preiau numele pe filiera limbii cele mai influente: engleză. Dacă ne uităm în ziarele din anii ’90 vom vedea scris despre Boris Elțîn, iar jurnaliștii din zilele noastre folosesc acest nume datorită faptului că altcineva înaintea lor l-a scris așa și s-a împământenit (la fel ca Filip din secolul al XV-lea). Cred că dacă Elțîn ar apărea pentru prima oară azi, ar fi probabil transcris ca Yeltsin sau Ieltsin. 

Deci, cum se scrie Novak Djocovic? Eu aș merge pe varianta de bun-simț și să preluăm conform limbii de influență din zilele noastre.

Barcelona e digitalizată până nu mai e

image-2109

Vizitarea Parcului Güell este contra cost, dar locuitorii din zonele adiacente pot obține o legitimație cu care pot avea acces gratuit în parc.

Eu, fiind norocosul rezindent al unui astfel de cartier, am încercat să îmi fac această legitimație online, dar în momentul în care trimit cererea sistemul zice „NU”.

Primele experiențe în Barcelona

În primul rând vreau să menționez că toate întâmplările sunt din perspectiva mea, cum le-am perceput eu. Poate alții au avut experiențe mai bune sau mai proaste.

image-2096

Așadar…

Numărul de telefon

Am perceput ca fiind foarte greu să mă descurc doar cu număr de telefon de România. Cam toate sistemele de acolo care cer număr de telefon acceptă numai formatul numărului de telefon din Spania și prin urmare pun implicit codul de țară (+34). M-am dus, așadar, la un magazin Movistar și mi-am luat o cartelă prepay locală.

Cont bancar

Având număr de telefon de Spania (și NIE) puteam să îmi deschid un cont bancar. Am vrut inițial la N26, dar niște colegi mi-au spus că s-ar putea ca unii proprietarii de apartamente să strâmbe din nas dacă nu cunosc banca.

Am încercat să îmi fac cont online la câteva bănci spaniole dar fiecare aveau diverse cereri sau buguri care m-au împiedicat să finalizez procesul. Am reușit până la urmă la BBVA, dar după ce am făcut contul online trebuia validat într-o sucursală fizică. M-am dus la o sucursală unde m-au validat. Din păcate, nu sunt foarte fericit cu BBVA (birourile mi se par cam neîngrijite, aglomerate iar aplicația foarte sărăcăcioasă și lipsită de un UX bun).

În nici una dintre cele 2-3 sucursale de bancă în care am intrat nu vorbea nimeni engleza. Doar spaniola (sau catalană).

Transport prin Barcelona

Mi-am luat abonamentul lunar T Usual, la €40, zona A. Cu acesta se poate călători pe orice mijloc de transport în zona A (inclusiv aeroport)

Închiriere apartament

Acesta este un subiect mare și ar merita o postare separată. În general nu mi-au plăcut multe apartamente deoarece foarte multe blocuri au dormitoarele pe spate care dau într-un fel de spațiu foarte mic total închis între blocuri. Practic aceste blocuri sunt ca niște cuburi cu interiorul gol. Rezultatul e că fereastrele de la dormitoare au lumină foarte puțină sau deloc iar aerisirea este foarte proastă. Nu mai vorbesc de lipsa totală a unui peisaj cât de cât frumos.

De asemenea, foarte multe apartamente nu aveau cadă ci doar duș (unele chiar două băi ambele cu duș). O altă cerință destul de importantă pentru mine era ca apartamentul să aibă încălzire pe gaz și aer condiționat. Unele nu aveau încălzire decât prin aer condiționat, ceea ce nu era acceptabil pentru mine.

Trebuie luat în considerare și faptul că foarte mulți agenți imobiliari nu vorbesc decât spaniolă (și catalană) iar engleza o vorbesc puțin sau deloc.

Conexiune Internet

Aici am avut o adevărată epopee. Am zis să fiu român patriot și să îmi fac abonament la DIGI filiala din Spania. Aveau tarife și oferte bune, am făcut cerere online și am așteptat. Dar deja de a doua zi a apărut la statusul cererii că „Este o problemă cu conexiunea ta. Lucrăm să o rezolvăm” Și am așteptat vreo 5 zile să primesc un semn, dar nimic. În final am sunat și la suportul în română și la cel în spaniol și mi-au spus că au pus o notă să se urgenteze, ba mi-au cerut factura anterioară (nu aveam cum să le dau așa ceva). După 7 zile am renunțat și am sunat să anuleze cererea că se pare că nu aveau de gând să facă nimic. M-am dus la Movistar la ora 14 iar la ora 17.30 aveam conexiune la Internet.