Hai sa emigram

In Raportul National al Dezvoltarii Umane de anul acesta se spune ca situatia fortei de munca din Romania este critica. 10% din populatia activa a tarii lucreaza in strainatate. Mi-a venit in minte situatia din constructii si ma intreb unde e hiba. Daca un apartament in Bucuresti costa cat unul din Europa de Vest (sau cat unul din Cehia, Ungaria) iar un muncitor roman in Romania este platit muuuuuult mai prost decat acelasi muncitor roman in Vest unde se duce diferenta de bani ?

Acum se vede de ce pleaca romanii sa munceasca in afara ?

Ajutor. Nu este spam.

Acesta nu este un spam. Nu l-am primit dupa ce a trecut pe la alte zeci de persoane prin yahoo ci direct de la semnatara (pe care o cunosc foarte bine, de multi ani). Daca puteti sa o ajutati cu ceva, lasa-ti un reply aici, dati-mi un mail, telefon si va pun in contact cu persoana respectiva. Alaturi si fisa medicala.

De asemenea daca puteti prelua acest mesaj pe siteul/blogul vostru va voi da datele de contact sa le afisati. Multumesc.

Va scriu pentru un bebelus de 11 luni bolnav de cancer… unii medici spun ca nu ar mai avea sanse de supravietuire, cel putin nu prin tehnici si operatii pe care sa le faca in Romania. Altii, au deschis o portita .. o clinica din Germania a scris ca se poate incerca o operatie care sa extirpe tumoarea stabilita pe coloana (in atasament aveti detaliile medicale din Romania, dupa interventia chirurgicala de aici).

Orice banut si orice sfat este binevenit … interventia in sine in Germania se ridica la 15000 euro (fara cheltuieli de spitalizare, pentru care nu avem inca o estimare). Parintii au deschis conturi la OTP (conturile acestea sunt valabile pana pe 6 octombrie 2007, dupa aceasta data vor fi probabil alte conturi):

USD – RO 32 BNRB 112000185749 US01

EUR – RO 72 BNRB 112000185749 EU01

RON  -RO 18 BNRB 112000185749 RO01

Si daca ati auzit de vreo fundatie care se poate implica intr-un astfel de caz, v-as fi recunoscatoare sa imi trimiteti pe mail orice idee …

Va multumesc mult,

Iulia


Stufstock 5 – Jandarmeria Romana: incapabila

Joi, li s-au furat telefoanele la doua fete. Acestea banuiau pe cineva dar nu stiau unde locuiesc acele persoane. S-au dus la jandarmii care asigurau ordinea in zona si le-au spus ce si cum iar acestia le-au zis ca daca le arata persoanele banuite le pot ajuta. Dar unde sa le arate… S-au resemnat.

Vineri seara, la concertele de la Stufstock, eram cu ele si i-au vazut pe cei pe care ii banuiau. Eu cu una din ele am mers la jandarmi sa le spuna ca le-au vazut. Cealalta a stat pe loc „sa ii supravegheze”. Ne ducem la jandarmi si tipa asta ii spune povetea unuia. Jandarmu: „Da. Veniti. Vorbiti cu colegul meu de aici”. Ne duce la altu. Ii spune astuia povestea, la care el zice „Aa. Cand vi l-au luat?… A ieri. Nu il mai gasiti… da hai, ca puteam sa zicem ca facem o perchezitie de rutina, etc… vedem cum o dam” Catre alt jandarm: „Cheama-l ma pe Marcel”. Dispar amandoi. Asteptam vreo 20 de minute… si vine unu la noi care auzise povestea si ne pune iar acelasi intrebari. Explica tipa asta ca i s-a furat telefonul ieri, ca i-a vazut pe cei pe care ii banuieste si daca nu se poate face ceva. Ne zice „Ieri vi l-a luat? Aaa. pai nu il mai gasiti. ce rost mai are?”. Eu: „Pai a spus colegul dumneavoastra acu cateva minute ca se poate face o perchezitie de rutina”. El: „Ca sa ce. Daca nu il mai au la ei.” Eu: „Sa inteleg ca nu puteti face nimic?” El: „Pai nu putem sa facem nimic. Ce sa facem?”. Eu: „Am inteles. Vad ca Jandarmeria Romana se declara incapabila sa faca ceva cand li se raporteaza un furt”. Se simte lezat… dar se blocheaza. Catre alt jandarm: „Xulescule, uite baietu zice ca a raportat un furt si noi nu facem nimic”. Vine jandarmu mai destept: „Ai raportat un furt?” Eu: „Da.” El: „Cui?” Eu: „Pai… (ma uit la eticheta de pe maneca lui si citesc cu voce tare) Jandarmeriei Romane, din cate vad”. El: „Nu se raporteaza la Jandarmerie furturile. La politie. Stii unde e postu de politie?” Eu: „Nu.” El: „La 2 mai.” Eu: „Multumesc pentru ajutor.” El, vrandu-se ironic: „Cu placere”.

Jalnicul Paris

„La Paris, o firma de publicitate a lansat un proiect – Velib – prin care va pune la dispozitia cetatenilor 10 mii de biciclete. In schimb, compania va primi de la municipalitate dreptul de utilizare a 1.600 de panouri publicitare din Paris.” (de pe Hotnews)

In Bucuresti, municipalitatea parca face totul anapoda astfel incat sa nu ai nici o sansa cu bicicleta in oras, ca doar snobismul soferilor care cred ca doar sarantocii si nespalatii merg cu bicicleta este maxim. Unde mai pui prostia mancatorilor de seminte si ascultatorilor de manele care ciordesc tot ce prind si cred ca daca esti cu bicicleta nu ai bani de scuter, asa cum trebuie sa aiba toti smecherii „scoliti” in Italia la portofele.

Dupa ce ca primaria a blocat jumate de Bucuresti o saptamana cu Formula 3 (si inca 3 ani de acu in colo se va intampla acelasi lucru) si l-a transformat in santier astfel incat se dubleaza timpul de transport cu masina pe unele rute, nu e in stare nici sa propuna o metoda alternativa pentru deplasare.

Despre Marmureanu si transportul in Bucuresti, numai de bine si aici.

Interziceti iubirea

Da. Asta este morala articolului „Moralitatea dascălului – până la gardul ÅŸcolii?” din ziarul Gandul: Interziceti iubirea in scoli. Adolescentii de 16-18 ani trebuie sa se duca la scoala sa invete. Se face abstractie de faptul ca acolo ei interactioneaza social intr-o perioada de formare, se face abstractie ca acea nefericita profesoara era si ea foarte tanara si poate la fel de nevinovata si in cautarea dragostei ca si elevul (cred ca avea sub 30 de ani, dupa figura), se face abstractie ca si profesorii au sentimente… Da teoretic, articolul suna bine… pentru anii ’70 – ’80 din Romania. Articolul suna bine daca la scoala am avea profesori de peste 50 de ani sau roboti. Articolul suna bine in capsorul doamnei/domnisoarei Melania Vergu… Pentru mine, articolul este PROST ca si autoarea lui. Intamplator sau nu, este aceasi autoare care s-a dezlantuit cu o serie de acuze morale asupra lui Gramo. Si cine este invocat in articol? Cel mai moral dintre romani: primul ministru Calin Popescu Tariceanu aka Razgandeanu. Ce masura de morala a aplicat Tariceanu, familistul convins si cel care spune intodeauna adevarul, cand a dat verdictul. Pe a lui in nici un caz.

Si in final opinia mea: Mi-e deja naspa ca scriu si eu despre acest subiect si am incercat sa nu scriu numele celor implicati in nefericita intamplare. Elevul, mi se parea putin „dus” sau poate asa era la el iubirea adolescentina… nu stiu, iar profesoara cred ca a avut si are destule de indurat. Asa ca mai bine sa ii lasam in pace. Asa ca ii rog pe cei de la Gandul si Libertatea sa inchida subiectu. Elevul nu cred ca a vrut sa devina vedeta post-mortem si nici profesoara sa devina mai cunoscuta decat ministrul invatamantului.