Prețuri aprozar în Barcelona

De obicei îmi fac cumpărăturile de legume și fructe la un aprozar din apropiere. Având în vedere discuțile recente referitoare la prețuri, o să pun aici câteva prețuri de pe bonul de azi. Prețurile sunt în euro pe kilogram, dacă nu se specifică altfel.

Ardei roșu – 2.50€
Ardei capia roșu – 3.30€
Vinete – 1 € / kg
Morcovi – 1 € / kg
Lămâie (ofertă) 1 €
Mere pink lady – 3 €
Mere Golden – 2 €
Prune – 2.50 €
Roșii (pera) – 2 €
Banane – 2.70 €
Ceapă (chinezească) – 1.25 €
Praz – 1.25 €
1 salată – 1.20 €
6 ouă (da, au ouă la aprozar) – 1.50 €

Facebook Comments

Cât durează obținerea certificatului multilingv prin consulat

Răspunsul scurt: 3 luni, câteva săptămâni și… încă nu a venit.

În Spania – care nu e celebră degeaba pentru birocrația stupidă și stufoasă, la fel ca România (sau poate mai rău) – pentru a obține NIE (echivalentul CNP-ului) pentru copil trebuie adus certificatul de naștere multilingv (certificatul de naștere în original în 3 limbi nu e de ajuns, că poate ai dat spre înfiere copilul altcuiva între timp și ai păstrat certificatul și vrei să furi beneficiile de la bogatul stat spaniol).

Eu, neștiind dinainte de această cerere, nu am avut un astfel de certificat, dar autoritățile române oferă acest serviciu prin intermediul consulatului.

Așadar, m-am dus la consulat și am depus cerere pe 22 noiembrie 2021. Consulatul a trimis această cerere la primăria din România unde este înregistrată nașterea copilului. Suntem în 10 martie 2022 și încă aștept.

Update 9 mai 2022:

  • Certificatul de naștere al copilului nu a mai ajuns prin consulat. Probabil s-a pierdut pe drum. Am fost la primărie și l-am obținut într-o săptămână.
Facebook Comments

Meniul de prânz la o școală din Barcelona

În articolul trecut am povestit câte ceva despre o școală din Barcelona și am amintit și de meniul de prânz. Iată mai jos traducerea meniului pe câteva zile:

Luni

  • paste carbonara (vegetal)
  • tocăniță de vițel cu legume
  • pâine, fruct

Marți

  • mâncare de năut cu legume
  • omletă franceză (ou la cuptor cu beichamel de conopidă)
  • salată verde cu stafide, pâine, fruct citric

Miercuri

  • Cremă de morcovi
  • Paste cu carne de pui
  • Pâine integrală, fruct

Joi

  • Conopidă cu cartofi
  • Aripioare de pui cu nuci de pin coapte și miere
  • salată verde, morcov, pâine, iaurt

Vineri

  • orez cu legume
  • pește proaspăt
  • salată cu măsline, pâine, diverse fructe

În general, fiecare săptămână conține combinații de fasole (și derivate – năut, linte, mazăre), orez, morcovi, pește, ou, paste, carne de pui/porc, brocoli, salată.

Facebook Comments

Școala în Barcelona

Am ajuns în Barcelona în vara lui 2021. Am venit special undeva prin iunie/iulie să caut apartament de închiriat și să mă uit de școli pentru copil. Știam câte ceva despre organizarea sistemului de învățământ de aici din ce citisem prin ziare sau diverse siteuri. Când am căutam un apartament de închiriat mă uitam și de școli în jur, folosind Google Maps, iar în mare parte a timpului găseam destul de aproape, ceea ce înseamna că sunt multe școli. Acum, ce fel de școală era nu prea aveam de unde să știu. La câteva zile după ce am semnat actele pentru noul apartament, restul familiei fiind încă în București, am început să mă plimb prin cartier să văd dacă găsesc o școală. E adevărat, inițial mă uitam pe google maps, citeam opinii, după care mă duceam să mă plimb prin zonă să văd împrejurimile. Problema era că eu lucram în timpul zilei, așa că ajungeam pe lângă școli de obicei seara, când erau închise și copii luaseră deja vacanță. E adevărat că aș fi putut să sun, dar după experiențele cu celelalte servicii unde nu dătusem nicăieri de cineva care să vorbească engleza bine iar spaniola mea era destul de primară, mi-era jenă să sun.

Până la urmă, într-o seară am văzut mare un banner „portes obertes” (ziua porților deschise) pe zidul unei școli, la 5 minute de casă. M-am uitat pe google maps, am citit câteva reviewuri iar a doua zi, în pauza de masă, m-am dus în fața porții și am sunat la numărul de telefon afișat. Mi-a răspuns secretara și am reușit să mă fac înțeles că sunt deja în fața școlii așa că a venit și m-a invitat înăuntru. Secretara, o persoană foarte volubilă, mi-a plăcut din prima așa că am zis „asta e (școala)”. I-am explicat ce vreau, mi-a explicat și ea câte ceva despre școală și costuri (detaliez mai jos) și după ce ne-am înțeles am semnat „o rezervare a locului” fără nicio obligație specială din partea mea, doar un fel de „pe cuvât de onoare și semnătura”. A rămas să trecem toți trei pe la școală când va veni și restul familiei din România, dar după 1 septembrie, că până atunci intră în vacanță.

Organizarea școlilor

În Spania sunt 3 tipuri de școli: publice, semi-private (așa numitele concertadas) și private. În cele publice, din câte știu, este gratuit însă am citit și că sunt mai slab cotate. Acum, probabil că depinde de la școală la școală, de la cartier la cartier și de alte criterii. Cele private sunt considerate cele mai bune, însă și taxele sunt ceva mai mari (de exemplu ~5000 euro/an la „Colegiul German”)

Școala pe care am găsit-o eu este concertada (semi-privată). Aceasta presupune că există o taxă lunară, dar aceste școli primesc și subvenție de la stat, astfel încât taxa este mai mică decât la cele private. Eu plătesc în jur de 140euro/lună. Aceasta nu include mâncarea, dacă vreu să ia prânzul la școală. De asemenea, la începutul anului a trebuit să îi cumpăr „uniforma de sport” și „materialele didactice” (cartea și caietele de lucru – care stau la școală).

Masa de prânz la această școală costă 7 euro/zi și pot plăti la nivel de zi, adică nu este obligatoriu să cumpăr o săptămână sau o lună. Spun ziua în care rămâne și plătesc. Au un sistem destul de greoi din punctul meu, cu bilețele pe care trebuie să le cumpăr (folosind cash) de la secretariat, iar apoi, în ziua în care rămâne la masă îi pun bilețelul în rucscac cu data din acea zi scrisă pe el iar copilul i-l dă profesoarei. Așadar, periodic, trebuie să ne ducem la secretariat să cumpărăm bilețele pentru masă. Partea bună e că școala are bucătărie internă. Din punct al vedere al meniului, nu pot spune că este extraordinar (cel de la grădinița din București era mult mai bogat și variat) dar a început să îi placă cât de cât și sunt mulțumit. Cred de asemenea că masa împreună cu colegii îl ajută foarte mult la integrare și la dezvoltarea vocabularului.

În primele luni, după ce a început școala aici, nu l-am lăsat la masă la școală – de fapt l-am lăsat în prima săptămână, dar se vedea că este destul de stresat cu toate schimbările așa că la prânz îl luam acasă. Așadar, programul de școală este împărțit în două: de la 9 la 13, după care 2 ore pauză de masă, dupa care de la 15 la 17. Zilele acestea este o dezbatere în Spania dacă să se renunțe la a doua parte a zilei iar copii să aibă mai mult timp liber. Sunt păreri pro și contra, atât alea pedagogilor cât și ale părinților.

Limba de predare în această școală este catalana. Însă… toți copii vorbesc între ei în spaniolă. Este interesant, că după aproape 6 luni de școală, copilul înțelege destul de bine spaniola și vorbește cu ceilalți copii în spaniolă dar nu știe catalană. În catalană știe cuvinte izolate și cântecele. Mai vine acasă uneori și îmi spune de unele mâncăruri sau animale cum se numesc în catalană fără să le știe denumirea în spaniolă. Practic, știe în catalană cuvintele legate de materia de la școală, pe care le învață de la profesoară, iar în spaniolă știe ceea ce vorbește cu copii.

În primele săptămâni de școală, a fost ajutat destul de mult de o altă învățătoare care l-a luat deoparte și l-a ajutat să învețe primele cuvinte în spaniolă, să numere și cu unele teme. Integrarea în colectivitate a fost destul de ușoară, profesorii și părinții copiilor fiind foarte prietenoși. Încă din a doua sau a treia săptămână de școală am fost deja invitați la ziua de naștere a unei colege. Din păcate, în primele câteva săptămâni, copilul a fost destul de stresat și frustrat că nu puea să exprime ceea ce dorea față de colegi și de profesori. A avut episoade de furie (de neputință) care s-au calmat relativ repede după ce a reușit să învețe câte ceva în spaniolă și să se împrietenească cu unii copii.

Copilul avea 5 ani în anul calendaristic în care a început și l-au băgat în clasa numită aici P5, care este echivalentul clasei pregătitoare din România. Așadar in acestă clasă au început să învețe literele și să facă unele operații matematice simple. Nu are teme acasă, doar primește uneori (1-2 ori pe lună) mici activități de făcut acasă (de exemplu, un desen mai creativ).

Au de asemenea unele activități în afara școlii, se duc prin parcuri pentru a analiza cum se schimbă natura (primavara, iarna, toamna), să facă unele activități tradiționale de Crăciun, să viziteze biblioteca cartierului.

Facebook Comments

Indexul democrației 2021

Democrația are probleme, scorul global al democrației scăzând la cele mai jos nivel (5.28) în timp ce autoritarismul a devenit mai proeminent.

Populația care trăiește într-o „democrație completă”: 6%
Populația care trăiește într-o „democrație slabă”: 39%
Populația care trăiește în „state autoritariste”: 37%

Europa de Est a fost singura regiune în care nu a fost o scădere a scorului per total iar trei țări din această regiune au fost promovate la statutul de „democrații slabe”.

Scorul Canadei a scăzut, precum și cel al Statelor Unite, deși America de Nord rămâne o regiune de top pentru democrație.

Europa de Vest este locul unde se află cele mai multe „democrații complete” (12), dar Spania a fost retrogradată de la „democrație completă” la „democrație slabă”.

Țările nordice au un scor mare în toate categoriile, ocupând 5 din cele 6 poziții de top la nivel global.

Afganistan și Myanmar (Birmania) a căzut pe ultimele locuri, sub Coreea de Nord.

America Latină are cea mai pronunțată scădere a democrației decât orice altă regiune în ultimii 15 ani. Mai multe țări din regiune au suferit retrogradări mari.

Orientul Mijlociu și Africa de Nord rămân regiunile cu cel mai mic scor (3.41). Numai o țară din aceste regiuni este considerată democrație.

(sursa: https://www.eiu.com/n/campaigns/democracy-index-2021/ )

Facebook Comments

Neagu Djuvara – lingvistica despre care nu se învață la școală

sau de ce cuvântul „pizdă” vine din slavă în timp ce toate celelalte denumiri pentru părțile corpului sunt din latină.

În videoul de mai jos, Neagu Djuvara explică de ce limba română a preluat din limba slavă denumirea pentru partea din față femeiască.

Explicația ar fi, în opinia acestuia, faptul că în limba română cuvintele preluate din latină au transformat l-ul dintre două vocale în r, prin procesul cunoscut sub numele de rotacism.

Astfel am obțiunt din latinescu culus românescul cur.

Însă, același lucru s-a întâmplat și cu n-ul între două vocale, astfel partea din față a femeii se numește în latină cunnus, în care dacă înlocuim n-ul cu r, avem curus adică în română cur.

Acum, vechii români aveau o problemă. Și partea din față și cea din spate, la femei, se numea… cur. Dacă unele înjurături din română au sau nu legătură cu această „încurcătură lingvistică” nu vom ști niciodată. Cu siguranță însă că s-ar fi putut produce alte încurcături.

Salvarea de la a greși gaura a venit însă de la slavi. Aceștia, când au traversat prin ceea ce este astăzi România, ne-au adus și multe cuvinte. Unul dintre acestea a fost „pizda” care, așa cum explică Dan Alexe, ar fi însemnat inițial „șezut” – adică… tot cur. Atunci românii, având două cururi, s-au gândit să folosească cuvântul slav – pizdă – pentru unul din ele ca să le deosebească și să nu mai comită tot felul de greșeli.

Facebook Comments