Legile frontierei

Legile frontiereiLegile frontierei by Javier Cercas

Nota mea: 4 din 5 stele

O carte despre adolescență, despre formare, despre cădere. O poveste de viață, sau de fapt mai multe, toate gravitând în jurul unei întâmplări din vara lui 1978, punctul de cotitură în viața câtorva adolescenți dintr-un orașel din Spania. Îi regăsim pe protagoniști peste 20 de ani, în aproape aceleași ipostaze, fiecare pe drumul ales în acea vară, intersectându-se din nou. Cum vor interacționa de data aceasta și cum se va termina povestea începută în ’78 vom afla spre finalul cărții lui Cercas.

Bazată pe povestea reală a unuia dintre cei mai cunoscuți infractori spanioli, cartea lasă să se înteleagă uneori că cel rău este de fapt cel bun, alteori că societatea i-a condamnat pe unii oameni din naștere, iar alteori că ei singuri și-au ales drumul, iar frontiera dintre bine și rău este foarte subțire. În final numai cititorul poate să răspundă cine sunt personajele bune sau dacă există așa ceva în viața reală.

O carte buna

In dimineata asta, spre surpinderea mea, am gasit locuri libere in tramvaiul 32. Ocup unul, scot Lolita si ma gandesc sa citesc cateva pagini. Dupa vreo 2 minute aud pe cineva la cateva scaune mai in spate vorbind destul de tare la telefon. Mai erau vreo 2 statii, asa ca bag cartea in rucsac si ma pierd in ganduri. Aud dintr-odata de la doamna care vorbea la telefon „Ai citit cartea?” (ma fac atent). „Nimic? Pai sa o citesti ca e o carte buna” (intind gatu si incerc sa ma intorc nitel, poate aud vreun titlu interesant). „Te invata cum sa te aperi de Satana.”

Okei. Deci e o carte de karate…