Pe Valea Alba

In weekendul 29 – 30 septembrie imi propusesem sa merg pe Negoiu, asa ca am inceput demersurile de a gasi o masina care merge spre Balea, varianta tren/autocar/autostop neincantandu-ma deloc. Demersurile mele au fost incununate de nereusita asa ca vorbesc cu MN si hotaram sa mergem la o zi pe Valea Alba in Bucegi: traseu nemarcat, pe care nu il mai facusem niciodata dar despre care aveam impresia ca toata lumea din jurul meu il facuse. Ni s-a alaturat in „demersul nostru montan” Ruxache (care era deja in Busteni) si Radu, ambii stiind traseul.

O parte din poze pe site-ul Clubul Nostru

Continuă să citești Pe Valea Alba

In Retezat de 1 decembrie

Cu intarziere mare postez cate ceva despre tura in Retezat, la cabana Gentiana, de pe 1 decembrie 2008.

Facusem demult planurile pentru Retezat si am dat sfoara-n tara ca in weekendul cu 1 decembrie este tura in acesti minunati munti. Astfel, dupa ce formula de start a suferit cateva modificari (de la 6 s-a ajuns la 8, a scazut la 4 si s-a ajuns la 11), sambata dimineata, pe la 7, au pornit spre Petrosani: eu, mihu, ana (punky), vlad (viril), andrei (tanaru), luiza, alex (zgab), mihaela (MeNe), marius (maciu), Simona si anita (anitra).

Citeste tot

Iezer: creasta

Sambata dimineata am plecat cu Maria, Silviu si Iulia spre Voina via Campulung sa facem creasta Iezerului. Si am facut-o, desi in opinia mea nu chiar integral. Am urcat din Voina direct la Refugiul Iezer (traseul de creasta o lua pe Vacarea). La refugiu ne-am aprovizonat cu apa, urmatorul izvor fiind putin inainte (cateva sute de metrii) de Plaiul lui Patru. A doua zi, am trecut pe la izvor si ne-am intalnit cu un cioban care in schimbu a vreo 15 tigari ne-a zis sa coboram pana la stana si sa luam cata branza vrem, ceea ce am si facut. Ne-a zis ca in noaptea precedenta trecuse ursu pe la stana si omorase vreo 20 de mioare. Am vazut urmele cand am ajuns acolo: capete de oi imprastiate, matze si ciori.

Ne-am continuat drumul si, dupa ce am urcat si pe Papusa, am coborat spre cabana Cuca (traseul de cresta o lua, iarasi, pe Gainatul Mare). Pe drum ne-am mai intalnit cu doi tipi care faceau si ei creasta si aveau masina la Voina (ca si noi). Avand in vedere ca Maria ramanea in Campulung iar mie nu imi suradea deloc ideea sa iau microbuzul spre Bucuresti i-am intrebat daca nu ne iau si pe noi. Au acceptat sa se mai inghesuie nitel si ne-au adus cu bine-n Bucuresti. Multumim Nicu si Vasi.

Poze pe Clubul Nostru.

CN in Iezer fara mine

Clubul Nostru a fost in Iezer. Nici de data asta nu am putut sa ma duc din n motive: cisco + faptu ca nu am un sac de dormit de iarna (ei au dormit la refugiu) sunt cateva. Oricum, puteti citi RT-ul lu’ Picco si sa vedeti ceva poze pe site. Urmeaza Leaota plus Bucegi.
P.S. Daca nu merge siteu’ nu ma injurati pe mine. Nu ofera nimeni hosting cu vreo 3-4 GB spatiu pe hard pe un pret mic.

In Fagaras

+ Piatra Craiului + Bucegi

Cu intarziere de vreo saptamana scriu cate ceva despre tura de 9 zile din munti pe care am facut-o impreuna cu Clubul Nostru. Incepusem sa scriu un mega RT impartit pe zile, dar mi-am dat seama ca 1. ar fi prea lung si plictisitor de citit pentru cine nu a fost de fata sa isi dea seama despre ce vorbesc; 2. am inceput sa uit unele chestii, asa ca o sa scriu pe scurt axandu-ma in special pe senzatii si imagini decat pe povestirea a ce am facut, ce am mancat, unde am stat.
A fost super marfa, super enervant, super obositor, super frumos, super ploaie, super soare, super peisaje… totul la superlativ. In atatea zile am trecut probabil prin toate starile de spirit, de la frustrarea si nervii dati de ploaia care nu se mai oprea uneori la beatitudinea data de dimineata insorita si zecii de fluturi colorati care zburau in jurul meu.

Am ajuns la varful Omu destul de obositi si fara apa (iar aici apa este 25 de mii cana) dupa ce vazusem o capra neagra disparand in ceata fara sa fie prea stresata de aparitia noastra. Am stat putin aici si am coborat in Valea Gaura unde ne-a prins o ploaie destul de naspa care mi-a umezit cam toate hainele si mi-a bagat o cana de apa in bocanci. Noaptea a fost destul de naspa si nu prea am dormit. A doua zi am stat la soare, la cantat si la uscat haine. Caini de la stana de langa noi, care seara nu se aratau prea pasnici acu se jucau cu noi. In drum spre Bran, ne-am oprit intr-o poienita pentru odihna si mancat iar Pico cu Andra s-au sa vada cascada Urlatoarea (nu aia dinspre Busteni, alta). Cica era atat de mica, incat initial au trecut pe langa ea si nu au observat-o. In timp ce stam noi in poiana cu burta la soare, auzim un galop in spate. Sarim speriati si ce vedem ? Doua caprioare veneau in galop direct spre noi. Ramanem blocati. Ne vad si ele si in 2 secunde au sarit pe malul celalalt al raului langa care stateam si au disparut in padure.
Luni, in Piatra Craiului, am avut emotii destul de mari pe Lanturi, mai ales in momentul in care rucsacul lui Pico a inceput sa o ia la vale si s-a oprit in capul Anei dupa vreo 5 metri. Seara la refugiul Spirlea a fost una dintre cele mai frumoase seri, cu foc si cantari iar noaptea am dormit cu ursu in refugiu (Fane – un tip amabil pe care l-am gasit la refugiu si ne-a dat rosii, castraveti, compot de ananas si mie o pereche de papuci ca nu aveam decat bocanci (sar’ mana) si care sforaia de speria un urs adevarat).

In Fagaras e de mers tata… scrie 2 ore pe placuta, doar daca alergi faci mai putin de 2 ore. Uriasi. Imensitatea lor ma coplesea. Ma uitam si nu vedeam decat platou de jur imprejur pe kilometrii intregi. Caldari uriase. Stanci uriase. Ferestre uriase. Totul gigantic. Si ploua… Dupa ora 14 asteptam ploaie. Am scapat vreo 2 zile fara sa ne ploua (rau). Din cauza ploii am ratat „La 3 pasi de moarte” (sau ei ne-au ratat pe noi). Vantul bate altfel la peste 2000 de metri. Ma taia un vant rece la Caltun, la Fereastra Mare a Zmeilor sau la Berevoiescu

Animale salbatice in Fagaras nu am vazut prea multe, desi probabil ca sunt destule. Am vazut marmote, ulii, o vipera, o salamandra si prea multi paienjeni si ţânţari. Marturisesc. I-am ucis pe toti pe care i-am prins pe picioarele mele. Sambata seara am avut parte de o imagine superba. In apus, pe un deal, vreo 10-15 cai alergau sau pasteau liberi. Noaptea s-au apropiat cam mult de corturile noastre si le-am vazut ochii sticlind in intuneric. Naspa senzatia initiala.

Pe Åžerbota am trait niste sensatii de frustare mai naspa din cauza faptului ca nu puteam sa fiu sigur ca acolo unde pun piciorul este bine si ca voi avea unde sa fac urmatoru pas. Aici un pas gresit ar fi dus probabil la un accident destul de urat. Pana am ajuns pe varf mi-as fi dorit sa fiu pe lanturi in Crai sau pe Strunga Dracului. Bucuria ca am ajuns pe vf. Serbota a fost insa la fel de mare ca si cea de pe Moldoveanu si Negoiu.

M-a uimit si m-a bucurat in acelasi timp multimea de turisti straini care erau aproape 30-40% din totalul turistilor pe care i-am vazut. Germani, olandezi, cehi, polonezi, maghiari, danezi si poate si alte natii strabateau cu rucsacii in spate Carpatii. Mai exista o sansa. Locurile in care civilizatia atotprostitoare nu a ajuns atrag turistii.
Ar mai fi multe de spus, bune si rele, dar prefer sa ma opresc aici. Daca vreti sa vedeti mai multe duceti-va personal sau veniti cu noi si nu mai credeti toate prostiile pe care le dau aia la ProTV cu turistii atacati/mancati de urs sau prinsi de furtuna sau avalansa. Acestea se intampla muuuuult mai rar decat accidentele in care unu beat sau prost intra cu masina in oameni pe trecerea de pietoni.