Relațiile cu clienții în România – ZERO

customersAm fost într-o scurtă vizită în România și în cele patru zile cât am stat, am fost lovit de patru cazuri în care cei cu care am interacționat ca și cumpărător al serviciilor oferite ar avea nevoie urgent de niște cursuri de relații cu clienții.

Primul caz. În avionul Tarom, am auzit un dialog absolut stupid între stewardesă și un pasager.

Stewardesa: Doriți apă?

Pasagerul: Da. Minerală.

Stewardesa: Plată sau carbogazoasă?

Pasagerul: Tocmai am spus că minerală…

Stewardesa: Și cea plată este minerală. Deci vreți carbogazoasă!

Nu o să insist asupra inutilității acestei discuții, în care stewardesa a vrut să îi arate „dobitocului” de pasager cât de incult este.

A doua întâmplare. La un restaurant celebru pentru mărimea porțiilor, dintr-o stațiune românească la fel de celebră pentru non-conformisul ei, am lăsat din greșeală (sincer chiar am făcut niste calcule greșite, dar nu vreau să mă scuz) un rest de 8 lei la o notă de ~200 ron (am fost mai multe persoane). Băiatul care ne servise, foarte drăguț de altfel până atunci, mi-a adus restul dupa ce ne ridicasem și plecasem spre ieșire cu mesajul verbal „chiar nu este nevoie… dar insist, chiar nu este nevoie”. Cumva îmi pare rău pentru el, că poate l-am jignit cu „bacșisul” acela, dar totuși…

A treia întâmplare. Eram împreună cu mai mulți prieteni la un hotel de 4 stele din Râmnicu Vâlcea. Dimineața, de fapt pe la 11 jumate, am cerut o cafea. Chelnerul foarte draguț, mi-a adus cafeaua. Peste vreo 5 minute mai vine un prieten care cere și el o cafea. Chelnerul îi aduce o cafea. Peste 5 minute mai vin din cameră doi prieteni care cer și ei… ați ghicit, câte o cafea. Chelnerul le aduce cafeaua și mă întreabă pe mine „Da’ de ce nu ați spus de la început că vreți mai multe cafele?” Am rămas blocat. Chiar nu am darul clarviziunii, deși puteam să pun pariu că și ceilalți vor vrea tot cafea.

Iar ultima întâmplare, mă are din nou protagonist. Eram la plecarea din primitoarea Românie, la aeroport, la biroul de predat bagajele de cală. Eu, român modern, îmi făcusem check-in-ul online și printasem de acasă. Aici fac o scurtă paranteză. În ultimul timp nu prea am călătorit cu Tarom-ul, ci mai mult cu KLM. Așadar, eram obișnuit cu formatul acestora la cum arată un bilet generat online, și anume, o singură pagină pe care ai toate detaliile. Cum pentru Tarom hârtia nu este așa importantă, pdf-ul generat de sistemul lor pentru 1 bilet are două pagini, pe care scrie același lucru în principiu. Așa că eu, gandindu-mă să nu mă încurc în prea multe hârtii, am luat doar prima pagină cu mine la aeroport. Să revenim la doamna de la ghișeu. Îi dau eu hârtia cu check-in-ul, o scanează, începe să se uite la hârtie, apoi la mine și îmi spune

„Ori o printați ca lumea, ori nu o mai printați deloc”

Și începe să o rupă și o aruncă la coș… fără nici o explicație. Iarăși rămân șocat întrebându-mă cu ce a mai greșit nenorocitul de mine. Doamna amabilă de la ghișeu mă salvează și-mi spune vina:

„Trebuia să fie două pagini. Scrie și pe site”

Eu, răsuflu ușurat. Deci asta era. Dar ce fac acum? Tocmai mi-a rupt check-in-ul în patru și l-a pus la coș. Mă salveaza din nou și îmi dă un bilet oficial printat de dumneai CORECT.  Ii spun doamnei:

„N-am stiut că trebuie ambele, că scria același lucru pe amândouă”

Dar aceasta mă lămureste imediat:

„Păi bineînțeles, că una rămâne la poartă și una la dumneavoastră”

Cum de nu m-am gândit la asta?

La începutul anilor ’90, un comunist bătrân spunea că românilor or să le ia 20 de ani să învețe ce este democrația. Au trecut vreo 24 și să zicem că unii au început să se prindă de una, de alta. În privința relației dintre vânzător și client, se pare că românilor or să le mai ia încă vreo 40 de ani să ajungă la un standard cât de cât normal.

Mândrie și prostie națională

Citesc cu o mare mândrie națională că preaiubiții noștri aleși din Parlamentul patriei au votat o lege prin care fiecare oraș trebuie să aibă o stradă care să poarte numele „1 Decembrie 1918„.

Mulțumim prea iubiții noștri parlamentari, pentru că între cele câteva sute de legi care, în fiecare zi fac viața mai bună a milioane de români, între dezbateri despre soarta țării, despre situația internațională, despre cum să crească economia țării și multe altele, v-ați făcut timp și pentru această lege atât de presantă, fără de care nu puteam scoate capul în lume de rușine, în fața unui neamț, francez sau chiar polonez. Pe bune, ne făceam de râs fără o astfel de lege.

Mulțumim dragii noștri aleși!

 

Prostie si manipulare

Moartea lui Osama ben Laden, care reprezenta „incarnarea raului”, constituie „primul miracol” al Papei Ioan Paul al II-lea, beatificat duminica la Roma, a apreciat luni, presedintele peruan Alan Garcia.

Deci va vine sa credeti ca sunt oameni care il cred pe dobitocul asta de Garcia ? Va vine sa credeti sau nu, este tristul adevar. Suntem inconjurati ori de oameni prosti ori de oameni manipulati ori de oameni care incearca sa manipuleze. Vrem sau nu, fiecare suntem manipulati la un moment dat. Rezultatul: ajungem paranoici sau ajungem oi. Exista si cale de mijloc, dar e destul de greu sa o nimerim.

Întâmplare din tramvai (2)

Romania, Bucuresti, un tramvai oarecare, zona Lacul Tei… Stateam pe scaun si priveam pierdut prin geamul aburit spre zapada murdara… La vreo cativa metri in fata mea, pe scaunele alea care sunt cu fata la usa, pentru batrani, gravide si handicapati stateau doua tiganci, la vreo 25 de ani maxim si vorbeau in limba lor. La o statie, o femeia coboara pe la usa din fata. Observ cu coada ochilor o miscare dubioasa a tigancilor… Una din ele s-a aplecat putin spre femeie. Ma uit la ele, nu vad nici un portofel in mana, ma uit la femeie o vad ca a coborat deja pe peron, ma uit din nou la tiganci si observ ca aveau un fel de bagheta in mana. Nu imi dau seama ce era, dar clar ca nu o aveau in urma cu 2 minute. Ce naiba i-au luat femeii, ma intreb in gandul meu? Dau sa zic ceva, dar usile tramvaiului se inchid. Le observ in continuare. Au observat si ele ca eu am vazut ceva. Incep sa vorbeasca in tiganeste… Isi dateau cu parerea la ce foloseste bagheta aia. Am inteles doar „perdea”. Dupa cateva minute se muta, una pe scaunul din spatele meu si alta pe scaunul de vis-a-vis de mine si continua sa vorbeasca in limba lor. Dintr-o data, o aud pe cea din spatele meu:

Continuă să citești Întâmplare din tramvai (2)

Magazinele de vise: Lege sau liber arbitru ?

Incep acest post prin a spune ca nu am fumat/ingitit niciodata diverse substante comercializate in „magazinele de legale”/”magazinele de vise”/etc… Cei mai critici vor spune „nu vorbi daca nu stii”, dar aici nu este vorba de a sti ci despre „liberul arbitru”, despre personalitate, despre libertate, despre alegere si mai ales despre respectarea altor legi deja existente.

Astazi, Camera Deputatilor a initiat un proiect de lege prin care „vanzarea, punerea in vanzare, comercializarea, distribuirea, livrarea produselor etnobotanice din plante, extracte sau combinatii din plante cu efect halucinogen sau euforic este interzisa”. Personal, sper sa nu ramana doar atat, deoarece e foarte vag textul. Dar probabil ca nu a fost redat in totalitate in ziar. Maine se asteapta ca Guvernul sa dea o Ordonanta asemanatoare, cu o lista de plante interzise.

Ce ma nelinisteste pe mine este, nu faptul ca se interzic niste plante, ci atitudinea, modul in care se face, argumentele de-a dreptul puerile si faptul ca nimeni nu sesizeaza asta si dintr-un motiv sau altul nu se ia nici o atitudine. As vrea sa subliniez ca sunt total pentru interzicerea substantelor sintetice (gen Special Gold, amfetamine si alte droguri) dar nu sunt de acord cu interzicerea plantelor. Plantele sunt ale naturii. Faptul ca exista oameni care se apuca sa le fumeze, sa si le bage in nas, in urechi sau in alte organe e treaba lor, dar nu putem interzice natura.

Voi face o scurta selectie din diverse articole pe aceasta tema:

1. La „magazinele de vise” este vorba doar despre numerar, nu conteaza varsta, marturiseste baiatul – asadar Guvernul aplica teoria aia „face unu o prostie sa sufere toti”. Stiti cum era in scoala generala: Profesorul: „Cine a pus guma pe scaun?”. Nimeni nu raspundea. Profesorul: „Bine. Toata lumea lucrare de control”. Cam asa procedeaza Guvernul. Pentru ca cei care trebuie sa vegheze la respectarea legii sunt incapabili si nu pot sa spuna cine vinde plante d-astea minorilor, se interzic toate plantele. Cine este de vina aici: Autoritatile statului.

2. „In cartier la mine, din 100 de copii, 90 sigur fumeaza de la Weed Shop”, arata tanarul, care, de cand „n-a mai luat”, spune ca se simte „normal” – Aici ma intreb iarasi. Copii astia au servciu? Au un venit ? Atunci de unde au banii frate de plantele alea, ca mie nu-mi vine deloc sa scot peste 50 de lei sau cat este un plic de prostii d-alea. Asadar, copii astia nu sunt orfanii, au parinti care le dau bani (gramada) dupa care vin la PRO TV sau EvZ sa se planga ca de ce s-a drogat odrasla? Pai in primul rand, eu i-as da o amenda cat 100 de plicuri de iarba parintelui alauia ca a oferit sponsorizare unui minor sa isi cumpere asa ceva. In al doilea rand, institutiile statului care se ocupa de minori ori sunt inzapezite ori nu-si fac treaba. Oare Guvernul a auzit de educatie? De programe de informare si de CONSTRANGERE prin intermediul scolii ? Se spune ca tinerii se duceau la liceu drogati? Exista vreun profesor al vreunuia din elevii aceaia lesinati care au facut ceva pentru asta. Daca da, bravo lor… Atunci se pare ca altcineva nu a facut destul: parintii. Deci problema nu este de legalizare ci de societate ? De faptul ca investitiile se duc in gol iar programele de COMBATERE sunt inexistente (sunt doar cateva de informare).

3. „Timp de doua saptamani am bagat non-stop, cu prieteni de aceeasi varsta cu mine sau cu un an, doi mai mici. – ce pot sa comentez la asta mai mult decat am zis mai sus ? Si daca bei vodka timp de 2 saptamani non-stop o iei razna… Ia incearca cu spirt medicinal sa vezi senzatii atunci. Ambele sunt legale.

4. „[…] Grav este ca in Romania si Bulgaria populatia nici nu doreste sa fie informata despre efectele consumului. Romania, Bulgaria, Estonia si Letonia sunt tari in care cunoasterea si informarea asupra efectelor consumului de droguri sunt cele mai scazute, fapt ce face sa primeze curiozitatea si spiritul de gasc?”, a spus reprezentantul EURAD la CE. – Ceea ce am spus deja la punctul 2 + prostia oamenilor. Vorba aceea: primesti dar nu ti se baga in sac. Exista bani europeni pentru programe dar se prefera sa se dea o lege scrisa pe genunchi decat sa se faca ceva.

Zilele trecute a aparut primul ministru la TV si a inceut sa vorbeasca de parca inghitise el niste plante: „Ne mor tinerii. Nu se mai poate. Trebuie sa facem ceva. In 3 zile vreau sa rezolvam problema”. Cam acestea au fost ideeile pe care a reusit sa le exprime primul ministru. Si nu, nu era un discurs de campanie, din pacate. Asadar, domnule Boc, dupa logica dumneavoastra ar trebui inchise si pietele agroalimentare pentru ca acolo se vinde vodka (interzisa oficial pentru minori – dar poate sa o cumpere oricine) dar unii ar putea sa bea prea mult si sa moara.

Singurul care mi s-a parut ca a avut o atitudine profesionala in tot acest circ a fost Ministrul Sanatatii, Attila Cseke: trebuie sa facem o lista completa cu ce interzicem. In proiectul fostei conduceri era o chestiune generala: se interzice producerea, comercializarea si consumul.