Etichetă: religie

Sfantul Eminescu – Intai Statatorul Poeziei Romanesti

Un sfant care ii va compune lui Dumnezeu cele mai frumoase imnuri, in dulshele grai romanesc… asta isi doreste nu stiu ce Liga a Scriitorilor din Cluj. Dar sa vedem ce imnuri i-a compus Eminescu lui Dumnezeului ortodox si Dumnezeului religios in general:

1. Sa incepem cu cea mai „ne-demna” sursa, Wikipedia: „Due to his conservative nationalistic views, Eminescu was easily adopted as an icon by the Romanian right. A major obstacle to their fully embracing him was the fact he never identified himself as a Christian and his poetry rather indiscriminately uses Buddhist, Christian, agnostic, and atheist themes.”

2. „Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni”

3. „Dumnezeu e un atom, un punct matematic; punctul comun unde se topesc toate puterile p?mântului, spre a constitui organismul de legi, sistem cosmic”. Sursa

4. Unele poezii (Scrisoarea I) de inspiratie vedica, mitologie indiana.

Daca Eminescu merita sa fie facut sfant, atunci ar trebui sa fie sfant pentru noi, toti romanii, nu pentru ortodocsi, catolici, protestanti, etc. Ar trebui sa ne inclinam in fata spiritului si a operei lui mai mult decat in fata unei icoane reci (cu el) caci poezia lui a atins si a trezit in unii oameni mai multe sentimente decat toata legea lui Moise si Pavel la un loc.

Pe acelasi subiect si pe blogul TLP.

ttp://www.scribd.com

/doc/3682887/Mihai-Eminescu-Note-privind-stilul-publicisticii-Constantin-Parfene

Martorii lui Iehova

Voi scrie azi un alt post, poate si ca raspuns la comentariul Mariei de la „Campanie ateista”. In urma cu mai bine de un an, eram in tramvaiul 34 si ma indreptam spre Obor. Langa mine se afla o femeie la vreo 50 de ani, cu privirea trista si basma neagra. La un moment dat, s-au apropiat alte doua femei si s-au uitat la ea vreo cateva secunde, dupa care una dintre ele a intrebat:

– Buna ziua. Va vad suparata, ati avut vreun necaz.
Ea se uita mirata la ele si le raspunde dureros de sincer.
– Da… Mi-a murit fiul.
si a lasat privirea in jos.
– Imi pare rau… fiti tare. Dumnezeu va va ajuta…
– Da… asa e…, a spus femeia trista.
In acel moment, cealalta scoate o revista din sacosa si i-o intinde. Observ ca era „Turnul de veghe”, revista de propaganda a Martorilor lui Iehova.
– Luati aceasta revista (si i-o pune in mana). Aici va invata despre Dumnezeu.
Acum, femeia a fost pusa intr-o situatie jenanta… Daca refuza, poate jignea pe cineva care ii adresase cateva cuvinte de alinare… daca accepta, poate isi jignea religia ei. A intrebat:
– De la ce religie sunteti?
– Martorii lui Iehova.
Si de aici incepe circul.
– Da… multumesc, dar nu vreau. Vin de la biserica. Ma rog la Dumnezeu… (primul refuz)
– Luati-o totusi, va v-a ajuta sa il gasiti pe Dumnezeu
– Nu… multumesc… (al doilea refuz)
– Uitati… scrie si despre Isus.
Femeia cu revista in mana, cu mana intinsa de o juma de minut…
– Nu… multumesc. Nu am timp (al III-lea refuz)
(si alte scuze penibile, de parca ea trebuia sa isi ceara scuze)
Deja incepusem eu sa ma enervez asa ca intervin:
– Ma scuzati! Dati-mi mie revista.
Imediat s-au reorientat catre noua victima (eu) si au lasat-o pe femeie in pace.
– Aa, uitati ca o vrea baiatu…
– Da. O vreau pentru a o pune la primul cos de gunoi. Profitati de suferinta oamenilor sa le bagati pe gat revista.
– Dar noi nu profitam de nimeni… Daca nu o vroia nu o lua.
– Si faptu ca v-a refuzat de 3 ori ce inseamna?
Iau revista si ma indrept spre usa de coborare din partea opusa.

Campanie ateista

In Londra, in octombrie a inceput prima campanie ateista. Astfel, pe unele autobuze a aparut sloganul ” “There’s probably no God. Now stop worrying and enjoy your life.” (Probabil ca nu exista Dumnezeu. Acum nu te mai ingrijora si traieste-ti viata”).

In contextul in care exista tot mai multe culte si secte religioase care isi promoveaza care de care mai agresiv ideeile o astfel de campanie ar putea avea rolul de a mai tempera oamenii in asteptarea lor ca sfarsitul lumii sa vina de la o ora la alta.

Sincer si eu m-am cam saturat de mesajele pe care le vad cam de 3-4 ori pe saptamana cu: „Unde iti vei petrece vesnicia?”, „Esti sigur ca nu vei ajunge in iad?” si cele in care mi se spune exact cum se va sfarsi lumea si ca totul se va petrece al naibi de curand… mai curand decat ma astept, de parca ar sti ei cand ma astept eu sa se termine lumea. Eu ma astept ca lumea sa se termine peste o secunda. Na. Damm… nu s-a terminat. Poate in secunda urmatoare…

Personal nu sunt ateu, dar nici nu vreau sa ma convertesc la cine stie ce religie si nici sa-mi fie trimisi „baubau” cu „o sa arzi in focul vesnic” in fiecare zi, in caz contrar o sa le trimit si eu glume religioase… sau mai rau… adevaruri religioase dureroase.

O carte buna

In dimineata asta, spre surpinderea mea, am gasit locuri libere in tramvaiul 32. Ocup unul, scot Lolita si ma gandesc sa citesc cateva pagini. Dupa vreo 2 minute aud pe cineva la cateva scaune mai in spate vorbind destul de tare la telefon. Mai erau vreo 2 statii, asa ca bag cartea in rucsac si ma pierd in ganduri. Aud dintr-odata de la doamna care vorbea la telefon „Ai citit cartea?” (ma fac atent). „Nimic? Pai sa o citesti ca e o carte buna” (intind gatu si incerc sa ma intorc nitel, poate aud vreun titlu interesant). „Te invata cum sa te aperi de Satana.”

Okei. Deci e o carte de karate…