Poze din tura asta in galeria mea si pe siteul clubului Ursul Trubadur.
Joi, dezamagit, ajunsesem la concluzia ca de 1 mai nu o sa merg la munte asa ca ma pregateam pentru aglomeratia de pe tren sa ma duc la Vama. Primesc mesaj de la Alexandra ca este cam in acesi situatie, asa ca ne intalnim in „Hanu cu Tei” sa punem la cale un plan de bataie. Dupa vreo ora de discutii erau variantele:
1. Vama Veche – aproape sigur
2. Platoul Bucegi/Vf. Omu – asa ca sa nu zicem ca nu am luat in calcul
3. Fagaras: Valea lui Stan – item 2.
Ajungem la mine acasa si incepem sa cautam pe net ceva ture deschise, organizate de altii, sa ne lipim si noi la ele. Gasim site-ul clubului Ursul Trubadur cu o propunere de tura in Retezat, la cabana Buta: Plecarea vineri la 23.00, intoarcerea luni la 20.30. Intram in vorba pe messenger cu Hikeru si ne zice ca putem veni si noi. Ii multumim frumos si incepem sa ne gandim: „Bai, astia cine stie ce traseu d-ala nebunesc or sa faca…” si ramanem in dubii. Vineri eram 50-50 hotarat pentru munte sau vama. Seara ma intalnesc cu Alexandra si cu Dan care vroiau cu Ursu, asa ca m-au convins si pe mine ceva mai mult. Cumparam mancare (Dan si-a luat si niste bocanci bunicei si niste parazapezi) si mergem acasa, ca peste 3 ore sa ne intalnim in gara.
La gara, il reperam pe Hikeru si ursii lui. Erau vreo 25 deja 🙂 In cabana cica erau 22 de paturi. Pana la plecare S-au mai adunat si pe drum mai trebuiau culesi unii din alte orase (in total 30 sau 31 – nu s-a stiut niciodata).
La Craiova am schimbat acceleratu cu un personal pana la Lupeni si am putut sa bag un somn intins pe toata bancheta. Din Lupeni am mai facut niste provizii (am spart din greseala 2 oua de pe raftul unui magazin) si am luat o rata puturoasa in care canta manele pana la Campul lui Neag (un orasel al naibii de lung) dupa care am inceput ascensiunea spre cabana. Traseul a fost destul de interesant, cu vreo 5 treceri peste raulete peste busteni alunecosi sau pietre la fel de alunecoase. Cum am insa bocanci buni, nu mi-a intrat apa deloc. S-au umezit putin doar.
A fost funny ca ne-am intalnit cu cabanieru la Campu lui Neag care ne-a dat cheile de la cabana si de la o anexa si ne-a zis ca suntem patroni. Nu a venit cu noi. Bineinteles in cabana nimic, in afara de paturi si niste lemne netaiate. S-a facut focu, s-au taiat lemne, s-a pus de ceai si de cantat. In timpu asta unii au bagat si un pui de somn de vreo 2 ore. Eu am preferat sa ma urc pe niste dealuri de pe acolo si sa fac poze-n asfintit. Uitasem sa spun ca in camere nu erau sobe si prin urmare nu erau incalzite. Era un sistem interesant, se facea focu in camera de mese, de dedesupt, iar caldura cica se ridica prin tavanul de scanduri in camerele de deasupra. Am gasit prin bucatarie si jurnalul cabanierului. Niste scrieri destul de interesante de altfel, pacat ca nu l-am pozat.
A doua zi, trezirea la 6.00 sa plecam spre varful Custura pe la 7 – 7 juma. Cativa (vreo 15-20), ne-am echipat si am plecat. Dupa vreo ora am intrat intr-o ceata de nu vedeai la 30 de metrii, semnele nu se gaseau si batea vantu destul de tare. Hikeru a zis ca i-e sila de vremea asta si se intoarce si o sa vada mai incolo ce o sa faca, daca nu o sa mai fie ceata. M-am intors cu el si cu inca unu la cabana. Peste 15 minute a aparut si marea parte a celorlalti. Renuntasera si ei dandu-si seama ca pe varf. Au mai continuat vreo 5-6 care au reusit pana la urma sa ajunga pe varf da nu au facut tot traseul asa cum era planuit.
Cei care ne-am intors am plecat peste vreo 2 ore (cand se mai ridicase ceata) sa cautam un traseu sau sa facem noi unu la nimereala. Mi-am luat un Snikers si o sticla de apa si am pornit. Am ajuns pe creasta si pe varful Buta (1971 m), am vazut lacul glaciar Bucura Buta de sus dupa care am coborat la cabana (dupa vreo 3-4 ore de balaurit) unde i-am regasit pe cei care continuasera traseul de dimineata.
A fost o tura excelenta in niste conditii foarte interesante.
P.S. V-am zis ca urasc tigarile si mai ales alcoolul la munte?