Acu cateva saptamani veneam de la munte (urcat din Brasov) cu personalul de 14.30 impreuna cu mai multi prieteni. O fata scosese chitara si canta diverse melodii, iar lumea din vagon (mare parte era ocupat de noi) era incantata de spectacolul gratuit. La un moment dat apar vreo 4-5 pirande, cu fuste largi si colorate, cu copii sub brat, tinand-i ca pe sacosa. Una isi scosese țâța pe afara si datea sa suga copilului, in timp ce cu un glas mieros zicea „da-mi si mie 10 mii pentru asta micu sa-ti traiasca”… Cand ne vede cu chitara si veseli se opresc langa noi si cer o dedicatie: „o melodie tiganeasca, ceva”. Cea care canta se facea ca nu aude, altii le faceau semne discrete sa treaca mai departe… Dar nu se dau invinse. Mai cer inca o data ba zece mii, ba o dedicatie pentru ala micu. Nu ma mai abtin si le zic: „hai ca va zic eu una. trec tiganii pe drum/drumu-i plin de fum/giocardea/cara-te de-aice-asa”. Bineinteles ca nu s-au carat si si-au indreptat atentia catre cel care le-a bagat in seama (adica eu). Stiam regula ca daca vrei sa scapi in cel mai scurt timp posibil de cersetori, trebuie sa privesti tavanu sau podeaua si sa nu scoti nici un cuvant ca altfel esti „prins”. Asadar, vine la mine una care nu avea copil, cu acelasi text „zece mii pentru asta micu sa-ti traiasca” (aratand spre cea cu tata scoasa). Eu: „Sa traiasca, da-i-ar Dumnezeu sanatate… Sa se faca mare si frumos si muncitor… nu ca altii”. Nu stiu daca prinde aluzia, da zice: „Daca te fac un dans aici imi dai o suta de mii”. „Haolooo, da uite acu, uite ia, vezi usa aia (si arat usa vagonului), du-te acolo si asteapta-ma ca ma duc sa imi iau costumu’ da dans”. Nu pleaca. Ii vedeam pe ceilalti ca incepusera sa isi adune lucrurile imprastiate si sa le traga mai aproape. Mai intervine un tip care le roaga (frumos) sa plece. Una din ele o impinge pe asta care vorbise pana acu si care se intorsese intre timp cu spatele la mine… Se intoarce spre mine (desi vazuse clar cine o impinsese – si-au aruncat si o privire imediat dupa) si zice „Haooolo, vrei sa ma omori? De ce ma impingi asa?”… Eu, cu gura pana la urechi: „Haooolo, sa moara eu daca te-am impins eu ca a pus trenu frana ca daca te impingeam eu cadeai da nu te-am impins eu sa moara care te-a impins ca eu n-am fost”. Incepe si ea sa rada… si le zice celorlalte „Hai fa… ” Si imi arunca in spate „N-ai vrut sa dai si tu zece mii pentru asta micu”. Raman vreo 2-3 secunde gandindu-ma daca sa fiu multumit ca au plecat sau trist ca s-a terminat spectacolu. Fug dupa ea si ii zic „Da tu ce imi dai mie, ca si la mine imi ieste foame si sete si am 7 frati acasa care cere de mancare? Tu imi dai mie zece mii?” Se face ca se scotoceste prin buzunare si zice „Daca iti dau ce imi dai?”. Zambesc, gandindu-ma ca poate fac rost de zece mii: „Pai ce sa iti dau eu, sa iti dea dumnezeu multa sanatate si noroc si fericire si ce imi dateai si tu mie”. Imi intoarce spatele si zice „Stai asa sa ma duc sa scot dolarii de la banca”. Ii urez toate cele bune: „Hai, mucles”.
P.S. In realitate, tot spectacolul a durat vreo 10 minute si a fost ceva mai animat, dar am uitat unele replici. Oricum mi-am propus ca data viitoare sa nu mai ratez sa le iau zece mii.
