Apropo de unele țări (Suedia) care acum au discurs că au cetățeni destul de responsabili să se protejeze singuri de viruși, dar dau amenzi dacă nu ai centura de siguranță pusă. Aceste guverne și cetățenii acelor țări dau dovadă de o ipocrizie maximă.
Apropo, știți că în tot anul 2018 în Suedia au murit mai puțini oameni în accidente auto (327 de oameni) decât au murit într-o lună de Covid19 (1500 de oameni)? Cu toate acestea, centura este obligatorie iar masca nu.
Unii manipulatori ne iau de proști.
Se spune o mare minciună, ambalată frumos, astfel încât pare chiar logic. Se spune că nu din cauza covid-ului mor cei care au covid ci de la alte boli.
În majoritea cazurilor de moarte în urma unor infecții se scrie pe certificatul de deces „insuficiență pulmonară” sau „infarct” – pentru că ajunge corpul într-o anumită stare când inima sau plămânii cedează.
Celor care mor că fumau 2 pachete de țigări pe zi și aveau plămânii praf după 30 de ani de fumat tot „insuficiență pulmonară” sau „infarct” o să li se scrie pe certificatul de deces, nu o să le scrie că au murit „că au fumat”.
Dacă îți cade o cărămidă în cap nu o să scrie că ai murit „de cărămidă” ci de „traumatism cranio cerebral”.
La fel și la covid, nu se scrie că au murit de covid.
Covidul a fost cauza pentru care corpul a cedat și persoana a murit. Unii au corp mai rezistent, alții mai puțin. În general cei care mai au și alte boli, au corpul deja mai vulnerabil. Este la fel ca atunci când te lovește o piatră în cap. Cei mai tari de cap (la propriu) vor supraviețui.
Fără covid (sau cărămidă în cap) bolnavul care a avut și covid printre altele nu ar fi murit neapărat acum!
Un om de 50 de ani, cu insuficiență cardiacă, mai poate trăi zeci de ani respectând un regim și luând medicamentele specifice.
Un om de 50 de ani, cu insuficiență cardiacă și covid va muri imediat.
Asta e diferența între un om cu covid și unul fără.
În contextul coronavirusului au apărut tot felul de conspiraționiști, bișnițari, anti-ue, antivacciniști, antisistem, antiguvern, antioricevreamuschiulor, comuniști, capitaliști, părerologi, manipulatori isterici (ei se cred oameni informați că văd 2 video-uri pe youtube cu Șucarit și citesc 2 articole de la Astătăstăroaie sau cum îl cheamă) care au cam toți un discurs care se potrivește perfect șablonului de mai jos:
1. Autoritățile medicale spun că dacă nu se iau măsuri anti virus o sa fie rău (morți mulți, spitale blocate)
– manipulatorul isteric zice că nu este adevărat (deși avem 3-4 țări în care se întâmplă asta chiar acum, care NU au luat măsuri la timp: Spania, Franța, Italia, UK)
2. Se iau măsuri de distanțare socială
– manipulatorul isteric zice că nu folosesc la nimic (deși avem dovada că folosesc in Germania, Korea și în alte țări care nu ajung în blocaj în sistemul medical)
3. Datorită măsurilor valul de îmbolnăviri este încetinit
– manipulatorul isteric vine și spune: nu v-am spus eu că nu va fi nici o problemă
Da, manipulator isteric, ai dreptate. Nu va fi sfârșitul lumii. Dar nu datorita ție.
Cred în sfânta pătrime Gang Of Four, atoateștiutoare, build-uitoare a codului și al configurărilor testate și retestate
și într-unul Martin Fowler, unul instanțiat din GoF înainte de orice bootstrap
implementare concretă din abstract,
testat înainte de a fi lansat
de același tip cu GoF, prin care toate s-au definit,
care pentru noi devii și pentru a-l nostru build verde s-a pogorât printre obiecte și s-a implementat prin cărțile lui și s-a făcut om.
Și s-a pogorât în spagetti code în zilele lui Gates și Torvalds și s-a îngropat în cod netestabil
și după 3 zile de refactorizat toate build-urile treceau, conform scripturilor lui
și s-a înălțat pe scena de conferințe și șade de-a dreapta lui Stallman
și iarăși va să vină printr-un pipeline de continuous delivery
să judece devii și testării
și al cărui uptime nu va avea sfârșit
și intr-un dependency injection, dătătorul de obiecte, care din clasa de bază purcede, ce împreună cu interfața a fost testat și care a fost implementat prin obiecte
de una cinstită și politically correct corporație
mărturisesc un BDD spre iertarea fail-urilor
aștept deploymentul în producție
și viața de după release.
return true
O poezie de Warsan Shire, tradusă din engleză.
Casa
nimeni nu își lasă casa decât dacă,
aceasta este gura unui rechin.
să alergi către graniță
când vezi tot orașul
alergând către acolo.
vecinii tăi aleargă mai repede
decât tine, băiatul cu care mergeai la școală,
care te-a sărutat buimac în spatele
vechii fabrici, acum
ține în mână o armă mai mare decât el,
îți părăsești casa numai când
casa nu te lasă să stai în ea.
nimeni nu și-ar lăsa casa decât dacă aceasta
te-ar da afară cu foc la picioare,
sânge cald pe abdomen.
nu e ceva la care să te fi gândit vreodată
să faci, și atunci când ai făcut-o –
ai luat imnul tău ca aliat,
așteptând ca toaleta din aeroport
să înghită și ultima filă din pașaportul tău,
fiecare bucată de hârtie soptindu-ți că
nu te vei mai întoarce acasă.
trebuie să înțelegi,
nimeni nu își pune copilul într-o barcă
decât dacă apa e mai sigură decât pământul.
nimeni nu-și arde palmele
pe sub trenuri
printre vagoane,
cine ar alege să își petreacă zile
și nopți ascunși printre măruntaiele unui camion,
decât dacă acei kilometri străbătuți astfel
înseamnă mai mult decât o călătorie.
nimeni nu ar alege să escaladeze garduri,
să fie bătut până suflarea-l părăsește,
violat, înecat, forțat să stea culcat
în barcă pentru că e mai închis la culoare, vândut,
înfometat, împușcat la graniță ca un animal bolnav,
să ceară de pomană, să-și piardă numele și familia,
să îi fie casă un camping de refugiați, pentru un an sau doi sau zece,
dezbrăcat și percheziționat, găsind închisori peste tot
și dacă vei supraviețui și vei fi salut din partea cealaltă
cu duceți-vă acasă negrilor, refugiaților,
imigranți murdari, căutători de azil
care sugeți sângele țării noastre,
maroniilor, cu mâinile întinse
mirosind ciudat, sălbatici –
priviți ce au făcut țărilor lor,
ce vor face țării noastre?
privirile urâcioase de pe stradă
le simțiți aruncate în spatele vostru,
umilința fiecărei zi
este mai tandră decât paisprezece bărbați care
arată precum tatăl tău, între
picioarele tale, insultele mai ușor de înghițit
decât ruinele, decât corpul copilului tău
făcut bucăți… pentru moment, uită de mândrie
supraviețuirea este mai importantă.
vreau să merg acasă, dar casa este o gură de rechin
casa este țeava unei puști
și nimeni nu și-ar lăsa casa
decât dacă poate casa te-a alungat pe țărmuri
decât dacă acea casă ți-a spus
să lași în urmă ceea ce nu se poate lăsa în urmă,
chiar dacă erau oameni.
nimeni nu își părăsește casa până când casa
cu o voce rece îți spune la ureche
pleacă, fugi acum, nu știu
ce am devenit.
Wurmeck sau Colțul Dragonului, cu o statuie verde, din metal a unui dragon montată pe colțul din stânga a Noii clădiri a Primăriei orașului München din landul Bavaria din Germania.
Dragonul și scena de mai sus reprezintă o legendă bavareză a Ciumei Negre care datează din 1517. Se făcea că era o zi liniștită în Marienplatz. Bărbați, femei și copii mergeau pe drum liniștiți când, dintr-o dată, un dragon innaripat a apărut pe cer și a început să împrăștie Ciuma Neagră peste mulțimea de oameni nevinovați. Oamenii s-au speriat și au fugit care încotro pentru a scăpa de soarta pe care au avut-o cei pe care îi atinsese dragonul. Un viteaz tunar știa că temutul dragon poate fi ucis doar de o lovitură direct în inimă. El și-a fixat cu atenție tunul, a tras și… BUM. Când fumul s-a risipit, dragonul era mort și întins în marea piață pietruită. Oamenii orașului au fost salvați și cumplita ciumă a fost învinsă.
Când ne uităm la statuie, deasupra ei, se văd oamenii înspăimântați. În stânga este artileristul cu tunul său, iar în dreapta sunt dansatorii de Schäffler celebrând sfârșitul Ciumei Negre.
Statuia se găseste în Marienplatz colț cu Weinstraße.
Adresa:
Neues Rathaus
Marienplatz 8, 80331
München, Germania
