Vizitarea Parcului Güell este contra cost, dar locuitorii din zonele adiacente pot obține o legitimație cu care pot avea acces gratuit în parc.
Eu, fiind norocosul rezindent al unui astfel de cartier, am încercat să îmi fac această legitimație online, dar în momentul în care trimit cererea sistemul zice „NU”.
În primul rând vreau să menționez că toate întâmplările sunt din perspectiva mea, cum le-am perceput eu. Poate alții au avut experiențe mai bune sau mai proaste.
Așadar…
Numărul de telefon
Am perceput ca fiind foarte greu să mă descurc doar cu număr de telefon de România. Cam toate sistemele de acolo care cer număr de telefon acceptă numai formatul numărului de telefon din Spania și prin urmare pun implicit codul de țară (+34). M-am dus, așadar, la un magazin Movistar și mi-am luat o cartelă prepay locală.
Cont bancar
Având număr de telefon de Spania (și NIE) puteam să îmi deschid un cont bancar. Am vrut inițial la N26, dar niște colegi mi-au spus că s-ar putea ca unii proprietarii de apartamente să strâmbe din nas dacă nu cunosc banca.
Am încercat să îmi fac cont online la câteva bănci spaniole dar fiecare aveau diverse cereri sau buguri care m-au împiedicat să finalizez procesul. Am reușit până la urmă la BBVA, dar după ce am făcut contul online trebuia validat într-o sucursală fizică. M-am dus la o sucursală unde m-au validat. Din păcate, nu sunt foarte fericit cu BBVA (birourile mi se par cam neîngrijite, aglomerate iar aplicația foarte sărăcăcioasă și lipsită de un UX bun).
În nici una dintre cele 2-3 sucursale de bancă în care am intrat nu vorbea nimeni engleza. Doar spaniola (sau catalană).
Transport prin Barcelona
Mi-am luat abonamentul lunar T Usual, la €40, zona A. Cu acesta se poate călători pe orice mijloc de transport în zona A (inclusiv aeroport)
Închiriere apartament
Acesta este un subiect mare și ar merita o postare separată. În general nu mi-au plăcut multe apartamente deoarece foarte multe blocuri au dormitoarele pe spate care dau într-un fel de spațiu foarte mic total închis între blocuri. Practic aceste blocuri sunt ca niște cuburi cu interiorul gol. Rezultatul e că fereastrele de la dormitoare au lumină foarte puțină sau deloc iar aerisirea este foarte proastă. Nu mai vorbesc de lipsa totală a unui peisaj cât de cât frumos.
De asemenea, foarte multe apartamente nu aveau cadă ci doar duș (unele chiar două băi ambele cu duș). O altă cerință destul de importantă pentru mine era ca apartamentul să aibă încălzire pe gaz și aer condiționat. Unele nu aveau încălzire decât prin aer condiționat, ceea ce nu era acceptabil pentru mine.
Trebuie luat în considerare și faptul că foarte mulți agenți imobiliari nu vorbesc decât spaniolă (și catalană) iar engleza o vorbesc puțin sau deloc.
Conexiune Internet
Aici am avut o adevărată epopee. Am zis să fiu român patriot și să îmi fac abonament la DIGI filiala din Spania. Aveau tarife și oferte bune, am făcut cerere online și am așteptat. Dar deja de a doua zi a apărut la statusul cererii că „Este o problemă cu conexiunea ta. Lucrăm să o rezolvăm” Și am așteptat vreo 5 zile să primesc un semn, dar nimic. În final am sunat și la suportul în română și la cel în spaniol și mi-au spus că au pus o notă să se urgenteze, ba mi-au cerut factura anterioară (nu aveam cum să le dau așa ceva). După 7 zile am renunțat și am sunat să anuleze cererea că se pare că nu aveau de gând să facă nimic. M-am dus la Movistar la ora 14 iar la ora 17.30 aveam conexiune la Internet.
Tarragona este un orășel la 100km sud de Barcelona. Construit pe ruinele orașului antic din secolul al V-lea î. Hr. este și astăzi plin de vestigii arheologice. Este o plăcere să te plimbi pe străduțele înguste și umbroase din centru, atingând poate aceeași piatră pe care a pus mână și împăratul Augustus.
Un oraș plin de istorie și comori arheologice dar care are în același timp și o plajă minunată cu nisip fin unde vă puteți bucura de o baie în Mediterană.
Imediat ce coborâți din tren, lângă gară, la 5 minute se află Balconul Mediteranei.
Plecând de aici, se poate urma harta de mai jos pentru a trece prin cele mai importante puncte care merită văzute dacă vă duceți doar într-o vizită scurtă.
La sfârșit am luat masa la restaurantul El Tiberi unde puteți găsi mâncăruri tradiționale catalane, în cursul săptămânii pentru prânz având un fel de All you can eat cu 16 euro.
Călătoria cu trenul de la Barcelona la Tarragona durează în jur de 1 oră iar prețul depinde de ora la care călătorești. Cel mai ieftin bilet dus-întors l-am găsit pe site-ul RENFE, la aprox. 17 euro.
Ca sa întelegem încă o parte din istoria dezvoltării românilor, putem sa ne uităm la istoria științei și putem începe cu tipografia.
Tiparul modern a fost inventat în GERMANIA în jurul anului 1439. În țările din Europa de Vest a început să fie folosit pe scară largă începând după 1465 în mare parte la inițiativa unor firme PRIVATE.
La Roma a apărut prima tipografie în 1467, în Franța în 1470, Spania 1471, Olanda 1473, Polonia 1473, Londra 1477, Mexic 1539.
În Țara Românească primul text tipărit a apărut la aproape 70 de ani după invenția tiparului, abia în 1508. Adică cam la 40 de ani după ce începuse să fie folosit pe scară largă în Europa de vest (1470).
Tipografia din Țara Românească a fost creată la cererea STATULUI, sub conducerea domnitorului Radu cel Mare, de către un tipograf sârb adus din Italia.
În Imperiul Otoman, scrierile în limba arabă au fost interzise până in 1729, sub amenințarea cu pedeapsa cu moartea! Primul Coran a fost tipărit în ITALIA în 1538.
Așadar, în timp ce în vestul Europei se printau sute de cărți pe an în fiecare țară (hărți, pamflete, tratate științifice, medicale, discuții religioase și filosofice) atât în latină dar și în limbile țărilor respective, în țările române abia se printau câteva cronici (cărți de laudă) ale domnitorilor și cărți religioase fie în limba slavonă, fie în română cu litere slavone.
Azi m-am vaccinat cu doza a II-a anti Covid-19, cu vaccinul de la Moderna ✅
Efectele adverse la doza 1 a fost o durere puternică de mână timp de ceva mai mult de 24 de ore, dar doar atât. Fără dureri de cap, fără frisoane, fără alte senzații. Doar poftă de viață, de alergat, de călătorit.
Următorea etapă: călătoriile prin Europa.
Nu am mai scris pe blogul ăsta de secole. Adevărul e că l-am pornit când aveam vreo 20 și ceva de ani, era boom-ul blogurilor în România și vreo câțiva bloggeri cunoscuți de îi numărai pe degetele de la o mână. Între timp s-au întâmplat sute de evenimente în viața mea pe care nu le-am mai pus online.
Pe scurt, între 2011 și începutul lui 2015 am locuit in Olanda. A fost o perioadă minunată, în care mi-am făcut mulți prieteni, am avut o mulțime de experiențe și pe care aș repeta-o oricând.
În ianuarie 2015 m-am întors în România cu o dorință arzătoare ca o făclie de a locui din nou în București. Dar ce să vezi, între timp făclia s-a cam transformat într-un chiștoc ars. Motivele ar fi multe, dar nu aș vrea să le detaliez acum și aici. Oricum, de vreun an jumătate – doi ani mă tot gândesc să o iau din nou de la capăt într-o altă țară. Am vrut prima dată din nou în Olanda – și încă aș vrea – dar din motive diverse nu se poate concretiza, așa că următoarea pe listă era Spania. Nu orice oraș din Spania ci Barcelona. Cred că aș fi preferat Valencia, dar… nu prea sunt joburi bine plătite (pentru Spania) pe acolo și companii internaționale. Sau cel puțin nu am găsit eu. În fine, Barcelona era de mult timp pe listă și la începutul lui 2020 s-a ivit ocazia după ce am obținut un job la un start-up destul de mare.
Dar… minunatul an 2020 care începuse excelent ne-a lovit peste ochi cu o pandemie mondială așa că planul de relocare a fost pus pe stop până când vom reveni „la normal”. Văzând că normalitatea cam întârzie puțin și în 2021 am zis că după ce mă vaccinez anti Coronavirus mă mut.
Așadar, planul să zbor spre Barcelona este pentru iunie 2021.
Vamos a la playa!
Mai jos avem un fragment tradus de mine din cartea
Daring Greatly (în română „Curajul de a fi vulnerabil”) de Brene Brown
O poveste pe care am auzit-o de la o femeie de vreo 40 de ani. „De obicei pentru orice lucru bun îmi imaginam cel mai mare dezastru” mi-a spus. „Pur și simplu îmi imaginam cel mai rău scenariu și încercam să controlez ceea ce se va întâmpla”. Când fiica mea a fost admisă la facultatea la care visa, credeam cu tărie că ceva rău i se va întâmpla pentru că se va muta departe. Am petrecut toată vara dininte să plece încercând să o conving să meargă mai bine la o școală din oraș. I-am spulberat încrederea în ea și am distrus plăcerea ultimei veri împreună. A fost o lecție dureroasă. Acum îi țin pumnii, mă rog și încerc din răsputeri să alung gândurile negre care îmi vin. Din păcate i-am transmis și ei acest mod negativ de gândire. Îi este din ce în ce mai teamă să încerce lucruri noi, în special când îi merge bine. Spune că nu vrea să își ‘forțeze norocul’.”
