Aseara, de Sfantul Ion, am fost la un prieten care si-a serbat ziua intr-o casa de pe strada Stefan Furtuna. Cine nu este din Bucuresti, posibil sa nu fi auzit de aceasta celebra strada. Oricum nici nu se mai numeste asa, numele actual fiind Mircea Vulcanescu. De ce este atat celebra ? Pentru ca aici este un fel de cartierul rosu (mai bine zis tuciuriu) al Bucurestiului unde dupa ce se lasa nitel intunericul apar fetitele si pestii pe strada.
Asadar, mergeam eu destul de grabit pe strada, avand in vedere atat frigul ce imi intepa fatza cat si reputatia zonei si faptul ca era deja 9 seara, cand primesc un telefon sa cumpar o sticla de cola din „capatul strazii”. Merg in continuare uitandu-ma dupa un chiosc, dar dintr-o data zaresc pe trotuarul pe care mergeam eu un grup de vreo 4-5 fete. Ups, zic in gand, sper sa nu aiba vreun peste insistent. Imi continui drumul. Ajung langa ele si ma inconjoara:
– Baiatu, baiatu, o fata… baiatu
Trec ca sageata.
– Baiatu, de ce fugi… baiatu…
Peste 20 de metri ajung la casa unde trebuia sa ma opresc. Damm. Imi dau seama ca nu am luat cola. Ma uit dupa un chiosc si ce vad? Curvele alea stateau exact in fata chioscului. D-asta nu il observasem. Ma intorc. Se uita la mine si una zice:
– Aaa, baiatu… te-ai intors? Ia zi, vrei o fata?
Eu, cu un aer resemnat:
– Nu domnisoara, vreau doar o cola.
– Aaaa… doar cola 🙁