Romania, Bucuresti, un tramvai oarecare, zona Lacul Tei… Stateam pe scaun si priveam pierdut prin geamul aburit spre zapada murdara… La vreo cativa metri in fata mea, pe scaunele alea care sunt cu fata la usa, pentru batrani, gravide si handicapati stateau doua tiganci, la vreo 25 de ani maxim si vorbeau in limba lor. La o statie, o femeia coboara pe la usa din fata. Observ cu coada ochilor o miscare dubioasa a tigancilor… Una din ele s-a aplecat putin spre femeie. Ma uit la ele, nu vad nici un portofel in mana, ma uit la femeie o vad ca a coborat deja pe peron, ma uit din nou la tiganci si observ ca aveau un fel de bagheta in mana. Nu imi dau seama ce era, dar clar ca nu o aveau in urma cu 2 minute. Ce naiba i-au luat femeii, ma intreb in gandul meu? Dau sa zic ceva, dar usile tramvaiului se inchid. Le observ in continuare. Au observat si ele ca eu am vazut ceva. Incep sa vorbeasca in tiganeste… Isi dateau cu parerea la ce foloseste bagheta aia. Am inteles doar „perdea”. Dupa cateva minute se muta, una pe scaunul din spatele meu si alta pe scaunul de vis-a-vis de mine si continua sa vorbeasca in limba lor. Dintr-o data, o aud pe cea din spatele meu: