Cosmaruri

Cu totii avem cate un cosmar. Nu ma refer aici la visele de noapte ci la gandurile negre pe care le avem uneori despre ce s-ar putea intampla. Pentru unii cel mai rau lucru ar fi sa ramana fara vedere, pentru altii fara voce, pentru altii cel mai rau lucru este sa le vina sa vomite in fiecare dimineata si fiecare ar zice „mai bine ASTA decat cosmarul meu”. Intotdeuna ASTA este cosmarul altcuiva. Ce bine ar fi sa putem face schimb de rele. Eu iti dau tie diabetu, tu da-mi mie surzenia.
Cosmarul meu este singuratatea. Al tau?

Romanii au o vorba: „De ce ti-e frica, d-aia nu scapi!” devil

Facebook Comments

12 comentarii la „Cosmaruri”

  1. eu am constatat ca in viata asta nu treci la nivelul urmator daca nu inveti lectia asa ca vin cu intrebarea ai invatat „lectia” ?

  2. cosmarul meu e sa raman fara job. Cine face schimb 😀

    P.S. data limita este 1 decembrie 😉

  3. e *aparent* off-topic…
    so, in general imi place sa intru pe blog-urile oamenilor…
    sunt 2 chestii care ma deranjeaza cand intru pe blog-ul tau:
    1. titlurile melodiilor/formatiilor obosite pe care le tot asculti si care apar in link-ul de pe yahoo… phoenix/accept/varf carpatin… obosite RAU DE TOT, i might say… irelevant, ai putea spune, dar fac legatura involuntar intre muzica si blog si imi piere cheful…
    2. verdele asta bolnav, de urzica, de plafar/farmacie naturista… n-are nici o treaba cu iarba/legalize/whatever… imi da ametzeli…
    cu toate astea mai intru din cand in cand… sa vad ce iti mai bese mintea 🙂

    blog-ul tau are gust de ciocolata cu rom, aspect de garsoniera confort 2, n-are apa calda, asculta radio europa libera, il citeste pe kafka, … treci si tu la next level… fa-l mai british, de exemplu, sa vedem ce iese =))

  4. da, asta e deja trist…
    dupa parerea mea, femeia asta ar trebui sa poate camasi cu maneci d-alea care se innoada la spate si sa traiasca intr-o incapere tapetata pufos…
    pe mine ma deranjeaza tot, incepand de la cum suna/arata si terminand cu textele ei complet imbecile… nu e nici o poezie, e un caz patologic…
    iubita ta, auzi… respect 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.