Nu, nu vreau sa ma trezesc la realitate si sa imi dau seama ca toti din jurul meu sunt niste profitori care se gandesc numai la ei. Nu vreau sa realizez ca si eu sunt ca ei. Nu vreau sa zambesc cand sunt lovit si nici sa plang cand lumea imi zambeste teatral.
Vreau sa calatoresc printre ideile mele netulburat de nimicurile lumii care incearca sa atraga intr-un vartej fara sfarsit, din care nu este scapare. Nu vreau sa judec si vreau sa nu fiu judecat. Nu vreau sa fiu nevoit sa aleg intre iubire si pasiune. Vreau sa iubesc cu pasiune, vreau sa-mi iubesc pasiunea si sa ma pasioneze iubirea… si atat.
Vreau sa stau pe un varf de munte, sa fiu doar eu si El gandindu-ma la Ea, rugandu-ma la El, plangand pentru Ea, mangaiat de El…
Nu vreau sa ma lupt pentru ceea ce voi considerati viata iar eu moarte. Nu vreau sa ma lupt pentru moarte. Vreau sa ma lupt pentru ceea ce nu este pentru voi ci doar pentru mine: pentru vise.
Nu vreau sa nu mai cred in oameni. Voi crede in ei, caci indiferent cine castiga eu voi fi invingatorul si pentru ca pentru mine 1+1 face 2 sau 1. Face cat vreau eu pentru ca eu decid cat face.
Parafrazand un vers cunoscut, din mizeria umana vom putea si noi iesi ?
P.S. Nu incercati sa intelegeti textul de mai sus. Sunt prea multe metafore. Nici eu nu stiu acum ce am vrut sa zic… da o sa ma lamuresc cu timpul.
sinucide te
am o problema, ma doare in antena, am calcat pe bec si mi-am dezlipit abtibildul
cand priveam la soare m-a lovit o balena cu un fanon direct in antena
daca vrei sa vezi rasaritul sub ape
pune-ti un sapun de casa sub pleoape
cineva sa-l sinucida p boul sef si sa-l omoare p ala care l-a facut sef :))
ar trebui sa consideri o cariera ca scrrito de romane de dragoste … wey 2 deep !