M-am întors din munţi, dupa 9 zile departe de oraş, 9 zile în care nu am văzut tramvai, nu i-am văzut pe cei cu tricou negru mulat, cu gel in păr şi cu ochelari de soare seara. Nu am auzit claxon. Nu am văzut ură sau invidie.
M-am întors in BucureÅŸti, la „civilizatie”, acolo unde sunt înjurat de cerÅŸetori dacă nu le dau Cola, în care proÅŸtii întorc capu după mine ÅŸi zic „rocăre tunde-te”, în care transpiraÅ£ia în tramvai pute a prostie, în care mizeria nu este fizică ci morală.
În acest caz prefer sa mă ploua 3 ore pe Valea Gaura şi să tremur de frig seara pentru ca dimineaţa să văd zeci de fluturi în zeci de culori zburând în jurul meu si punându-se pe mâna mea (vezi aici) decât să stau bine mersi în Bucureşti şi să suport snobismul baieţilor de bani gata, prefer să caut adrenalina pe Strunga Dracului sau pe Şerbota decât să treacă maşinile în viteză la 5 cm de mine pe trecerea de pietoni.
Åžtiam că o să mă întorc în regatul prostiei de când m-am urcat în tren. De la BraÅŸov am luat intercity spre BucureÅŸti (pentru a ajunge mai repede la ceva de mâncare). ÃŽmi pun rucsacu sus iar cei doi prieteni cu care eram iÅŸi pun ÅŸi ei rucsacele deasupra scaunelor din faÅ£a mea, ei neavând loc special amenjat pentru rucscac la scaunele lor (cine a mers cu intercity ÅŸtie la ce mă refer), dar lăsând destul loc pentru a mai încape încă un rucsac deasupra scaunului meu. Vine un „domn” genu porc: gras, îndesat, cu chelie, la vreo 50 de ani, transpirat ÅŸi bineînteles cu ochelarii de soare fumurii ÅŸi soÅ£ia lui, genu de doamnă care nu ÅŸtie să spună „vă rog” înainte sau dupa ce face o cerere. Porcu se uită la mine ÅŸi zice fără nici un „Bună ziua” sau „Mă scuzaÅ£i”: „Pe care îl Å£ii în braÅ£e?”. Åžocat, îl întreb „Poftim ? Ce să Å£in în braÅ£e?”. El: „Rucsacu. Pentru noi nu mai este loc?”. Mă uit la ei. El nu avea nimic in mână, ea avea o punga. ÃŽi zic: „Cred că este destul loc pentru bagajul dumneavoastră deasupra mea” ÅŸi îi arăt locul liber. Porcu zice: „Nu, ia rucsacii de acolo ÅŸi mută-i deasupra ta ÅŸi lasa acolo unde trebuie”. Cel cu care eram vede ca porcu e tâmpit ÅŸi intervine: „Imediat. ÃŽi mut eu” (dupa cum se observă porcu nu m-a intrebat dacă sunt sau nu rucsacii mei). ÃŽi mută ÅŸi dobitocu s-a liniÅŸtit. Din păcate (că nu am avut ocazia să îi spun vreo câteva vorbe) nu a mers ÅŸi el la Bucuresti ci numai nevastă-sa. Ea a comentat tot drumu (singură) că de ce este aeru condiÅ£ionat prea cald, că de ce se deschid geamurile (am vrut să ii spun ca nu are cum să răcească la cap dacă nu are creier), că de ce intercity opreÅŸte în toate staÅ£iile (a oprit în staÅ£iuni), că ce caută Å£iganca aia să vândă zmeură în tren (din pacate a trecut doar o singură data că aÅŸ fi cumpărat numai ca să îi fac în ciuda).
Aşadar, înapoi în civilizaţie să ne prefacem fericiţi.
De adrenalină ai parte şi-n oraş, te rog frumos : era să fiu călcată de o maşină pe ditamai trecerea de pietoni (verde fiind pt mine) acum vreo 2 săptămâni.
Am văzut pozele din ultima ta „excursiune”: nu te plânge, eÅŸti un om fericit că ai văzut acele locuri!
Eu abia am ajuns în SighiÅŸoara pt o zi 🙁 [poze pun în curând]
marfa, razvane 🙂
odata cu (con)stiinta vine si durerea. gasim alte dimensiuni pe masura ce exploram, motiv pt care ajungem sa simtim si vdm totul al alt nivel.hmm..se pare k m’ai prins intr’un mom al meu mai psihanalitic 😛 si nu unul din cele prea bune. ideea e k iti inteleg titlul si frustrarea venita din prostia care duce la neomenie.dar si la ei e vorba de frustrari.spre deosebire de noi, nu isi dau seama si nu cunosc cauzele