Hai sa facem din fiecare zi o prima zi. Nu mai exista memorie. Nu mai exista uitare. De fiecare data ma trezesc langa altcineva si altcineva este la fel ca ieri. Maine voi iubi alta persoana, persoana pe care am iubit-o ieri. Iar azi? Azi te iubesc pe tine. Maine nu vei mai fi tu, asa ca iti spun in fiecare seara adio si-n fiecare dimineata ne vom cunoaste din nou. Da… vreau sa vina noaptea, uitarea, moartea ratiunii. Sa se nasca pasiunea, sa dispara gandul, sa fie doar visul… Sa dorm… Sa dorm.
Ma trezesc. Cine esti tu? Imi pare bine sa te cunosc, iubita mea de azi.
Facebook Comments
somnul ratiunii naste monstri 😛
transa 2:
si am adormit. si din somnul tau, ai iesit tu. o iubire violeta, cu zambet de durere si lacrimi de plumb, cu maini albe, cadaverice cu care-mi mangai fruntea cu sudoare inghetata. iti versi lacrimile uscate in parul meu, si-mi hranestii miile de serbi ce degusta incantati din sufletul tau. durerea, te face sa-mi zgarii pieptul incet, cu unghia si carnea mea arde pe unde ti-ai trecut tu mana.
Stai singur în cavou… si este vânt…
Si-ti scârtâie coroanele de plumb.
Spune undeva in „Adio, arme” ca lumea ne sta cu tot dinadinsul impotriva. Asta e clar! Chiar daca nu e vorba de paranoia, o simtim, inevitabil. Apoi, pana si iubirea pare sa ne stea impotriva. Singura speranta iti esti tu insuti.
Trebuie sa te bati cu tine sa nu stingi scanteia. Sa nu ucizi visul. Desi iti pare utopic, iar tu un nebun bolnav de optimism. Un alt citat (pt ca toate lucrurile frumoase s-au spus deja): AZI e prima zi din restul zilelor mele!
Azi sunt cea care abia pleaca la drum. Care crede in iubire cu toate acele „chiar daca”!