Ora de romana (partea I)

Ora de romana a inceput. Mihai, si-a deschis cartea la pagina 67 si mai arunca o privire peste comentariile de la sfarsitul poeziei. Ii vine sa rada. A zarit versurile

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie.

Isi imagina cum i-ar sta cu palarie. Si cum i-ar sta unei fete de la el din clasa in costum popular ? Ochii i s-au oprit asupra Anei. Astazi venise in fusta. De ce venise in fusta azi ? Nu era nimic special. Cel putin el nu stia… Oare ii place de vreun baiat? Care o fi ala (nenorocitu)? N-are de cine sa ii placa. George e cu una de la B, Alex Marinescu e tocilar, Bogdan are in cap numai meciuri din Liga Campionilor si tot asa ii enumera pe toti colegii lui de clasa. Da stai putin… „Cine a zis ca e din clasa de la noi ?!”
– Ati studiat poezia „Floare albastra”? Asa cum v-am zis si data trecuta, poezia „Floare albastra” este o meditatie pe tema dragostei, o elogiere a iubirii pure, a iubirii ca tema de cunoastere.
…
Discursul profei se pierdea. Il auzea tot mai vag. Ana respira regulat… Sanul ei se misca sub bluza albastra… Tot albastra.
– Ce intelegeti prin „Nu cauta-n departare / Fericirea ta, iubite” ?
…
– Da, Ana… spune.
– Probabil ca „iubita” se refera la o chemare intr-un joc al dragostei pamantesc, voluptos pe care o adreseaza poetului, care insa viseaza la o iubire spirituala si ideala, la o cunoastere Absoluta a dragostei.
Nu-si putea lua ochii de la ea. De unde stie ea asta ? De cand poate Ana sa citeasca ganduri ?
– … In timp ce eroul doreste o implinire spirituala prin iubirea pura, aceasta doreste o iubire pamanteasca, de moment, in acea clipa. Se simte oarecum ignorata de faptul ca el, precum un geniu, s-a „cufundat in stele / si in nori si-n ceruri nalte”.
Ei asta-i buna, isi zise Mihai. Cum adica ea doreste iubirea de moment? Sa fie oare adevarat ?
– Foarte bine Ana. Multumesc. Poti lua loc… Asa cum a incercat si colega voastra sa evidentieze, este o diferenta de perceptie a iubiri intre erou si iubita acestuia. Sfarsitul, il gaseste pe poet singur, contempland iubirea pierduta prin versurile

Si te-ai dus, dulce minune,
Si-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra! floare-albastra!…
Totusi este trist in lume!

– Astfel, incompatibilitatea de perceptie a iubirii dintre cei doi indragostiti se sfarseste print-un regret al eroului dupa o poveste de iubire ce ar fi putut fi ideala.

Avea ciorapi negri, fusta pana la 2 degete deasupra genunchiului. Se juca cu degetele prin par.
Mihai se gandeste cum sa o intrebe daca nu vrea ceva de jos. Urma pauza mare si se ducea sa isi ia ceva de mancare. Se gandea ca poate zice „Hai ca vin si eu”… Zisese de cateva ori si vorbisera de una, de alta… El ii povestea despre cercul de astronomie la care se inscrisese iar ea de excursiile pe care le facuse in vacanta de vara, la munte, si la Vama…

(poate va urma)