Prima zi in Zandvoort

N-am prea avut timp sa povestesc in ultimele zile ce s-a mai intamplat cu viata mea si nici chef. Pana acu vreo doua zile am fost foarte stresat cu gasirea unei case/camere. Ofertele pe care le gaseam erau destul de scumpe (peste 900euro) si unele destul de departe de Haarlem Spaarnwoude (unde lucrez). Dupa zeci de euro dati pe telefoane si trenuri pentru a vizita diverse apartamente, am reusit sa gasesc ceva foarte dragut in Zandvoort. Este un apartament destul de mare pentru mine (1 camera, bucatarie si baie) intr-o pensiune la „doar” 500 de euro totul inclus (gaze – nu exista, apa, curent, internet, tv – in olandeza). Apartamentul este in cadrul pensiunii Spring.

Asadar, locuiesc in Zandvoort, un mic orasel-statiune la Marea Nordului. Nu am apucat sa vad prea multe din el, dar pare foarte chic. Daca imi gasesc cablul de transfer al aparatului voi pune cateva poze. Deocamdata nu am mers decat putin pe o strada, am facut niste cumparaturi. In rest am stat in casa si am gatit.

Si acum sa povestes o intamplare de astazi, din supermarket. In timp ce ma uitam dupa fidea aud langa mine niste cuvinte ce nu semanau a olandeza. Era un pusti de vreo 12 ani cu mama lui. Ma duc glont la ei si le zic „Buna ziua. Vorbiti romana?”. La care pustiul: „Da” iar maica-sa „Yes”. Putin dezorientat de raspunsurile „contradictorii” ma adresez baiatului in continuare: „Imi pare bine ca aud romaneste in oraselul asta”. Pana la urma se baga si mama lui in discutie si incepem o conversatie in romana. Dintr-odata apare o fetita la vreo 6-7 ani care se uita la noi vreo 10 secunde facand ochii din ce in ce mai mari… La un moment dat izbucneste: „E romana! Vorbeste in romana! Nu pot sa cred! Tati, tatiiiii vino repede! Vorbeste in romana!”. Se apropie si tatal de noi si ne salutam. Era o familie care traia de fapt la Tokio, dar care si-a luat o vacanta fortata de ultimile probleme din Japonia si venisera in Olanda. Am mai vorbit vreo 5 minute si ne-am vazut fiecare de ale noastre.