Duminica, pe ploaia aia mocaneasca din Bucuresti, m-am dus cu Alexandra si cu chitara in parcu Carol gandindu-ne sa ne urcam pe mausoleu, sa cantam si sa ne aruncam in cap de acolo. Ghinion. Nu am putut sa facem nimic din astea. Cand sa intram in monument, de jur-imprejur sfoara de care erau legate cartoane scrise cu pixu „Accesul interzis” si „Trecerea oprita”. Eu credeam ca se refera la ceea ce strigau eroii de la Marasesti/Marasti/Oituz „Pe aici nu se trece!”. Ne uitam in stanga si in dreapta, nici urma de paznic. Urcam… Ne asezam pe o margine si dupa vreo 30 secunde am vazut ca veneau si niste pusti retarzi la vreo 16 ani. La dracu, nu o sa avem liniste… Cand in spatele lor apare si gardianu.
„Jos de acolo imediat. Amenda de la 5 la 20 de milioane. Veniti imediat aici!”
Gardianu discuta cu pustii asa ca noi trecem tiptil pe langa ei si coboram. Jos, insa, ne astepta alt gardian (de ce gardienii nu umbla niciodata singuri?).
„Gardianu TZTTZTZTZ, buletinele la control!”
Alexandra: „Nu aveeeeeem”
Gardianu „Cum nu aveti? Amenda de la 5 la 20 de milioane. Ce scrie pe astea?…”
Si cam asa s-a discutat vreo 5 minute pana am inceput sa ma plictisesc si vroiam sa il pun sa mi ceara nenorocita aia de spaga si sa ma lase in pace. Datorita talentului de negociator al Alexandrei, s-a lasat insa cu o lectie de istorie despre monument si invitatia pentru a doua zi sa-l vizitam. Fain de tot.
Cand intrati in incurcaturi cu gardieni sa aveti o fata descurcareata prin apropiere.