… si m-am intors. Pentru mine cam asta a fost calatoria din cauza unei raceli ce nu-mi da pace de cateva saptamani. Nu am putut nici macar sa particip la cantarea de sambata seara din sala de mese unde ne-a invitat cabanieru, care s-a dovedit pana la urma a fi de treaba in ciuda unor suspiciuni. Desi e o zona frumoasa, in care as mai vrea sa mai merg nu cred ca o sa mai ajung prea curand, pentru ca e destul de departe de Bucuresti. Am luat trenu (accelerat sau rapid) de la 23.45 din Gara de Nord pana in Craiova iar de acolo (dupa ce am stat 2 ore intr-un restaurant) un personal pana la Calimanesti in care am tras un pui de somn pana am fost inconjurati de indieni. La intoarcere, eu (pentru ca am rau de masina) cu inca doi am luat sageata din Ramnicu Valcea. Ceilalti au preferat microbuz/autostop.
Puteti vedea poze pe siteul Clubului Nostru.
Urcarea la cabana Cozia s-a facut pe banda albastra din Pausa (via La Troita si manastirea Stanisoara), iar coborarea pe triunghi rosu pana in halta „Manastirea Turnu”.
P.S. Nu a castigat nimeni pariul cu ruptul bancnotei, desi am pus in joc 100 de mii de lei vechi (intregi), dar s-au chinuit…
Vreau si eu in clubul tau 🙁 …daca ma iau dupa ai mei colegi, mai ajuns la munte in vara!… sniffff…