Etichetă: cozia

Am fost in Cozia

… si m-am intors. Pentru mine cam asta a fost calatoria din cauza unei raceli ce nu-mi da pace de cateva saptamani. Nu am putut nici macar sa particip la cantarea de sambata seara din sala de mese unde ne-a invitat cabanieru, care s-a dovedit pana la urma a fi de treaba in ciuda unor suspiciuni. Desi e o zona frumoasa, in care as mai vrea sa mai merg nu cred ca o sa mai ajung prea curand, pentru ca e destul de departe de Bucuresti. Am luat trenu (accelerat sau rapid) de la 23.45 din Gara de Nord pana in Craiova iar de acolo (dupa ce am stat 2 ore intr-un restaurant) un personal pana la Calimanesti in care am tras un pui de somn pana am fost inconjurati de indieni. La intoarcere, eu (pentru ca am rau de masina) cu inca doi am luat sageata din Ramnicu Valcea. Ceilalti au preferat microbuz/autostop.
Puteti vedea poze pe siteul Clubului Nostru.

Urcarea la cabana Cozia s-a facut pe banda albastra din Pausa (via La Troita si manastirea Stanisoara), iar coborarea pe triunghi rosu pana in halta „Manastirea Turnu”.

P.S. Nu a castigat nimeni pariul cu ruptul bancnotei, desi am pus in joc 100 de mii de lei vechi (intregi), dar s-au chinuit…

In Cozia

Asa cum am zis, sambata am fost cu Stefan (pe care l-am cunoscut in acea dimineata) la munte si cu inca un necunoscut. Am urcat pe traseul Gara Lotru – Varatica – Muchia Urzicii – Stana Rotunda – Varful Cozia (1668 m) – Cabana Cozia, pe banda albastra. Desi traseul era trecut ca ar trebui sa dureze 4 – 5 ore noi ne-am lungit la vorba, poze, masa si innotat in zapada asa ca a durat vreo 6.

La cabana cam trista atmosfera, putini oameni (de fapt nu ne-am intalnit cu nimeni pe tot traseul nici la dus, nici la intors), doar doua pisici sperioase animau peisajul. Am baut o Cola (ce sensatie „orgasmica” am avut) si un ceai acolo si am plecat. Ma gandeam la cola de cand innotam prin zapada de o juma de metru – un metru.
Traseul de coborare mi-a placut insa foarte mult. Poteci inguste uneori, alteori drum drept, coborari pe lant si treceri pe podisti de lemn inguste, stanci abrupte in jur, rauri repezi cu apa rece din care nu am ratat sa beau. Spre seara am vazut si doua caprioare care au alergat sperioase prin fata noastra cand ne-au auzit fosnetul pasilor si s-au pierdut in padure.

Felicitari lui Stefan pentru ideea cu Cozia si multumiri pentru acceptarea in tura. A fost fain.

Poze in galerie.