Omagiu unui om

Nu am cuvinte de lauda precum toate oficialitatile care apar in fata facandu-se remarcate cu inca un discurs despre tine, care probabil te-ar lasa rece. Eu nu pot sa iti spun decat: Felicitari. Ceea ce ai scris acu mai bine de 100 de ani imi bucura sufletul si azi. Multumesc Mihai Eminescu.

15 ianuarie 2007

Facebook Comments

2 comentarii la „Omagiu unui om”

  1. Trebuia sa fie editorialul meu de azi, il cedez in favoarea ta…Mi a placut Omagiul unui om. Scurt si la obiect!

    Trebuiau să poarte un nume…

    A fost o vreme când ni se băgau pe gât, obligatoriu, tot felul de “opere”literare, considerate la un moment dat a fi cele mai reprezentative ale literaturii române ÅŸi cele mai adecvate educării tinerei generaÅ£ii. Printre acestea au fost ÅŸi lucrări de certă valoare, advăratele opere, care au rezistat timpului. Caragiale are haz ÅŸi azi ÅŸi e la fel de acid la adresa cusurgiilor ÅŸi e poate mai “la zi” ca niciodată! Versurile lui Eminescu mai înspiră ÅŸi azi câte un suflet romantic! Căci nu e om să nu fi scris…o poezie, chiar dacă primele strofe vor purta, mai mult ca sigur, amprenta stilului eminescian! GreÅŸeala care s-a făcut ÅŸi continuă să dăinuie ÅŸi azi este modul prăpăstios de predare a literaturii-, ne rezumăm la atât, ca să nu ne dăm atotÅŸtiutori! Dacă ora de română însemnă o rafală de note proaste în catalog pentru că n-aÅ£i ÅŸtiut “ pe de rost” ÅŸi fără rost, patru strofe din…, sau 5 citate din… Dacă n-aÅ£i tocit comentariile dictate cu acelaÅŸi zel, din caietul după care au tocit câteva generaÅ£ii de elevi…Vă mai miră dacă vă amintiÅ£i de câte ori aÅ£i luat o notă proastă din…, dar nu reÅ£ineÅ£i nimic din ce a scris? Multe ar fi de schimbat în stilul de predare, în modul de apropiere de opera scrisă. M-am trezit eu, acum, când cititul devine sport extrem ÅŸi dacă totuÅŸi se mai practică, se face în viteză, de pe monitor? Da, pentru că sufăr de optimism incurabil! Mai sper că va veni o vreme când profa de română îşi va uita acasă vechiul caiet de comentarii înăcrite ÅŸi va “improviza” citind cu elevii ÅŸi analizând împreună textul…Încercând să-l înÅ£eleagă, să-l descopere împreună…Şi atunci, poate nu vor mai fi stimabili, care de ziua lui Eminescu să bată apa în piuă, condamnând comunismul între orele 5 ÅŸi ÅŸapte seara…

  2. O singura observatie, in legatura cu „dictarea comentariilor si a recitarii pe de rost”. Am avut colegi de generala si liceu pentru care si reproducerea a 3strofe x 4 versuri (12 randuri) era foarte dificila, ce sa mai ceara atunci profesoru sa conceapa ei comentarii. Eu am avut o profesoara de romana care era extraordinar de bucuroasa cand, cate unu, facea un comentariu original (si pertinent). Asa ca nu ii condamn intotdeauna pe profesorii pentru modul de predare, vorba aceleasi profe de romana: „de unde nu e… nici profu nu cere” 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.