Am terminat de citit cartea din titlu, scrisa de Martin Page, intr-un stil abordabil si foarte ironic la adresa societatii de consum, formata in mare parte din oameni „prosti”. Antoine, un tanar cu o inteligenta peste medie, inadaptabil la societatea in care traieste se hotaraste sa devina ca ceilalti oameni – adica prost. Neputand sa devina alcoolic (din cauza ca intra in coma etilica dupa o juma de pahar de bere) si nici sa se sinucida se face agent de bursa si  se pare ca cea mai usoara cale spre prostie este sa fii bogat. Sa stai si sa te uiti la televizor, sa cumperi tot ce se vinde (si sa fie cat mai scump) chiar daca nu ai nevoie, sa fii langa ceilalti la socializari – uniti prin cartoful de la McDonald’s, sa te duci dimineata la serviciu, sa vii seara acasa pentru ca a doua zi sa o iei de la cap.
Cateva exemple de ironii la adresa societatii noastre:
„Pe jumatate, familia lui Antoine se tragea din Birmania. Bunicii lui din partea tatalui venisera in Franta prin anii treizeci, pe urmele lui Shan, ilustra lor stramoasa, care cu opt secole in urma, descoperise Europa.[…] Luni in sir, Shan si echipajele ei au calatorit pe uscat, pe mare, si s-au ratacit destul cat sa gaseasca drumul spre Lumea Noua, Europa. […] Au oferit margele de sticla si haine din matase proasta indigenilor din tinuturile europene si au incheiat acorduri de negot cu sefii acestor triburi palide.”
„Nestle are obiceiul sa-si testeze noile produse, inainte de a le pune pe piata, pe un esantion de consumatori. Parintii lui Aslee fiind foarte saraci, il inscrisesera la teste in schimbul unor bonuri de achizitionare de alimente. Nestle voia sa lanseze un nou sortiment de hrana pentru bebelusi cu adaos de vitamine si fosfor. In doze infinitezimale, fosforul face bine la sanatate, dar a fost o eroare de dozare la fabrica, un inginer confundand microgramele cu kilogramele. Ca uramre a acestei greseli industriale, nu toti copiii supusi testelor au murit: supravietuitorii au suferit de diverse forme de cancer sau alte boli grave. Aslee a avut sansa relativa de a nu aveadecat tulburari mentale, care au deviat in dezvoltarea lui cerebrala.”
„A fi bogat nu e un scop in sine; trebuie ca societatea, oamenii de pe strada, prin admiratia si invidia lor, sa fie oglinda succesului sau.”
Daca vreti sa cititi cartea, aceasta a aparut la editura Humanitas si o puteti gasi in diverse librarii si anticariate.
bravo razan si eu ma numesc tot razvan si m-am hotarat si eu sa devin prost
sunt deacord cu ultima idee, insa restul pare a fi speculatie de tip comunistoid. nu, merci, nu vreau sa fiu prost.
Cartea parca a fost scrisa de un roman care il descria pe Becali sau pe Columbeanu… sau pe oricare alt imbogatit mai putin vizibil noua. este mai mult o parodie la adresa bogatilor prosti si nici decum nu este oda comunismului.