În weekend am fost la concursul Montaniada, organizat de clubul Monom (Vampy / Vampiru, pentru cunoscatori). În cadrul probei cultural-artistice eu am avut de compus o poezie despre Valea lui Stan, traseul fãcut în acea zi de echipele participante.
Orasul m-alunga cu praf si cu fum,
Dar Valea ma cheama cu vuiet de dor.
Rucsacul il fac si pornesc la drum,
Cu inima miscata de acest fior.
Langa o troita, Valea se deschide,
Ascult cu mirare al raului suier,
Cascada cu vuiet privirea mi-o prinde,
Muguri de lumina ma-nconjora-n aer.
Fiecare pas imi pare un mister,
Care sa-mi deschida-a vesniciei poarta
Pasesc incet, cu teama, insa cant si fluier
Catre inaltimi sunt purtat de soarta.
Am trecut de lant, am trecut de scara,
Multumesc cu patima si chiar cu sfiala
Celor ce viata-au dat intaia oara
Acestui traseu ce timpul inseala.
P.S. Scuze, dar la masura nu am mai avut timp sa lucrez. Poate o voi imbunatati in viitor.
Poze de pe Valea lui Stan din acest weekend: in galeria mea, pe site-ul Ursul Trubadur, la CPNT, la Matei, etc.
comun. banal. plictisitor. jenant.
pentru metode eficiente pentru sinucis contacteaza-ma pe email.
catalin