Se întreabă unii cum se scrie corect numele celebrului tenismen. Menționez de la început că nu sunt lingvist și nici măcar nu am o pregătire într-un domeniu apropiat cu lingvistica, istoria sau orice altceva care să mă îndreptățească să dau o părere de expert. Așadar, luați ce scriu mai joc cu o doză de scepticism.
Revenind la numele persoanei în cauză, având în vedere că este sârb, în limba lui se scrie cu caractere chirilice sârbe, Новак Ђоковић. Ca lucrurile să fie și mai complicate, în limba sârbă, se pot folosi concomitent două seturi de caractere – cele chirilice sârbe dar și un set extins de caractere latine, extins în sensul că mai are câteva caractere în plus pentru a acoperi sunetele limbii sârbe (așa cum avem și noi ț, î, ș). Scris cu acest set latin de caractere, numele lui ar fi Novak Đoković. Din aceste caractere numele lui a fost transformat conform pronunției engleze în Novak Djokovic (deși după umila mea părere ar fi trebuit Djokovich – ca în John Malkovich sau Milla Jovovich, având în vedere ć-ul de la sfârșit). Oricum, aceste adaptări ale numelor sunt relative, deoarece din cauza particularităților limbilor slave față de engleză nu se poate reproduce 1:1 fiecare sunet în engleză, iar aceste adaptări, din câte știu, sunt făcute de către autoritățile sârbe (bineînțeles având un set de reguli de transcriere) când se eliberează pașaportul – așadar nu de niște lingviști.
Acum, că am lămurit cum a apărut numele în engleză, rămâne întrebarea: cum ar trebui să îl scriem noi în română? Cea mai simplă abordare ar fi ca cineva să îi transcrie corect numele din caractere sârbe în caractere românești. Având în vedere influența limbilor slave (inclusiv sârba) asupra limbii române, această transcriere ar suna chiar mai bine decât în engleză, pronunția anumitor sunete fiind mai apropiată între cele două limbi vecine (nu neapărat în acest caz). Dacă s-ar face această transpunere a sunetelor din sârbă în română, cazul ar fi destul de simplu. Am avea Novac Giocovici. Dacă în secolul al XV-lea, de exemplu, ar fi existat un personaj celebru cu acest nume, exact așa l-am fi găsit în cărțile de istorie în limba româna. Am avea Novac ci nu Novak, pentru că deja avem exemplul Baba Novac, fiind evident că este vorba despre același nume. Dar nu a existat în secolul al XV-lea ci în secolul al XXI-lea, iar lucrurile s-au schimbat de atunci până acum.
În trecutul îndepărtat, numele persoanelor celebre (iar atunci cam singurele persoane celebre erau regii, reginele, generalii, clerul și câțiva oameni de știință) erau traduse sau adaptate grafiei și pronunției locale. De acea avem în română Carol al Angliei (din secolul al XVII-lea) deși în limba engleză numele lui se scrie Charles. Cu toate astea, noi nu îl scriem nici Charles, nici Ciarls ci Carol pentru că așa l-am preluat probabil din germană sau/și maghiară – unde e Karoly, care erau limbile cele mai influente în zonă în timpul imperiului austro-ungar.
Tendința în română, din ceea ce văd, este ca în zilele noastre să se renunțe la traducerea sau adaptarea numelor ci sa le preluăm fie direct cum se scriu în limba acelei persoane (Emmanuel Macron, nu Emanuel Macron) fie în limba cea mai influentă din timpul nostru, engleza. De aceea, acum nu îi mai spunem Carol actualului prinț al Marii Britanii ci îi scriem numele Charles (nu Ciarls). La fel, nici pe regele Spaniei, Felipe al VI-lea nu îl mai numim Filip ci îi păstrăm numele spaniol, deși pe predecesorul lui din secolul al XV-lea îl numim Filip.
E adevărat, cu numele slavone avem o mică „problema” lingvistico-istorică. Din cauza (am scris intenționat din cauza) istoriei comune și a influenței limbilor slave asupra limbii române, am putea (iarăși am scris intenționat „am putea” ci nu „putem”) să le adaptăm aproape perfect la fonetica română, folosind strict caractere românești sau grupuri de litere specifice pronunției în română (ț, î, ghe, ghi) – Ghenadi Ziuganov ci nu Gennady Zyuganov cum am văzut în unele articole românești. Însă, în ultimii ani, cunoștințele despre limbile slave – pentru a transcrie numele direct din caractere slave în litere românești – au cam dispărut, așadar se preiau numele pe filiera limbii cele mai influente: engleză. Dacă ne uităm în ziarele din anii ’90 vom vedea scris despre Boris Elțîn, iar jurnaliștii din zilele noastre folosesc acest nume datorită faptului că altcineva înaintea lor l-a scris așa și s-a împământenit (la fel ca Filip din secolul al XV-lea). Cred că dacă Elțîn ar apărea pentru prima oară azi, ar fi probabil transcris ca Yeltsin sau Ieltsin.
Deci, cum se scrie Novak Djocovic? Eu aș merge pe varianta de bun-simț și să preluăm conform limbii de influență din zilele noastre.