Blogul lui Razvan

Am fost la festivalul de folk „Om bun”, luni si miercuri. Luni: lume putina, artisti buni: Dinu Olarasu, Ivanitchi, Pavel Stratan, Andrei Paunescu, Maria Gheorghiu, Florin Sasarman (Rep. Moldova) s.a. Miercuri: aglomeratie, televiziune, lume gramada, artisti la fel de buni, dar mai comerciali: Baniciu, Seicaru, Chilian, Doru Stanculescu, Ducu Bertzi, Pittis, Marius BaÅ£u. A cantat si Ada Milea printre picaturi cand a intarziat – din cate imi amintesc – Seicaru (altii zic ca Baniciu), fiind si prezentatoare. Am facut poze de la un balcon interzis spectatorilor si din fata scenei. Puteti vedea poze in galerie.
Chilian, desi imi place cum si ce canta, a reusit sa mi atraga atentia in mod neplacut spunand la un moment dat:
„Urmeaza o melodie in care zic un cuvant pe care unii il considera urat: ‘cacat’. Daca asta e un cuvant urat, atunci ‘Surprize, surprize’ cum mai sunt”. O avea el dreptate, da nu se spunea asta in acel context. Era un festival de muzica nu de razbunari. Sa se duca la Stele Verzi si sa se bata cu Andreea Marin.
Probabil ca sa nu se intinda pana la unu noaptea si sa adoarma lumea, Ducu Bertzi, Marius Baţu si Pittis au intrat impreuna. A cantat Ducu Bertzi, a recitat Pittis si a acompaniat Baţu (care a cam stat in umbra).
Ada Milea a fost iar geniala… in mijlocul melodiei s-a oprit si s-a dus sa aduca scaune unora care nu aveau si se agitau prin sala. Apropo, sala a fost plina ochi si presupun ca s-au vandut multe bilete peste numarul de locuri. Culoarele dintre randuri erau pline. Deja sala de la teatrul Ion Creanga este neincapatoare.

In prima seara mi-a placut, bineinteles, Pavel Stratan desi a fost probabil cel mai comercial din seara de luni. A cantat aproape o ora si a mai jucat si nitel teatru de vedeta. A zis ca a terminat, si-a lasat chitara pe scena si a iesit dupa care a reintrat sa mai cante „Eu beu”. Andrei Paunescu a cantat destul de putin, doar vreo 3 melodii (a intrat dupa Stratan) si a reusit, spre surpinderea mea, sa faca toata sala sa cante cu el.

Inregistrarile primelor doua zile de „Om Bun” se gasesc la Radio 3 Net. Ziua de miercuri va aparea dupa 7 ianuarie din cate am inteles, TVRu avand exclusivitate.

Prima carte pe care am citit-o, in care se vorbeste cu adevarat despre “sufletul pereche” si incearca o oarecare patrundere a fenomenului a fost “Adam si Eva” a lui Liviu Rebreanu. Am citit-o pe la 19 ani daca imi amintesc bine… Cu cateva saptamani inainte ma intalnisem cu o fata si-mi vorbise despre asa ceva. I-am spus destul de amuzat ca nu cred in asa ceva. Ca totul tine de personalitatile celor doi si nu exista ceva hotarat dinainte de nastere. Am incercat sa ii aduc argumente atat religioase cat si logice. Nu vroia sa inteleaga si pace. Zicea ca ea crede ca are un suflet pereche. “Fata, ce sa ii faci”… mi-am zis atunci.
Imi amintesc si acum perfect acea seara insingurata, in care, plictisit, am inceput sa ma uit prin biblioteca sa vad daca gasesc ceva interesant de citit. Am luat o carte de povestiri de Vasile Voiculescu. Imi placeau povestirile lui, legate de mitologia romanesca. Am inceput sa o citesc… Dupa vreo juma de ora nu reuseam sa scap de plictiseala si sa ma intorc la carte. M-am reintors la biblioteca si am reinceput sa caut altceva. Atingeam fiecare carte cu degetul si treceam la urmatoarea. La unele nici nu le observam titlul. Dintr-o data degetul meu s-a oprit asupra unei carti subtirii…. Vad “Adam si Eva” – Liviu Rebreanu. O scot. Ma intrebam “Ce o fi cu cartea asta? Cum de nu am vazut-o pana acu? Cum o fi?”. Am luat-o si m-am dus in camera mea. In urmatoarele 2-3 ore nu m-am despartit de ea. Citeam… dupa fiecare capitol ma opream si imi venea sa zbier de furie, frustrare, bucurie si dorinta de a citi mai departe. Eram prins. Nu o puteam lasa din mana. Pana la urma am lasat-o dintr-un motiv personal. Daca citesc o carte foarte repede o uit la fel de repede. Vroiam sa “macin” ce citisem. Asa ca am lasat-o pentru a doua zi.
Am continuat-o si am terminat-o. La sfarsit m-am intrebat: “Si daca totusi ea a avut dreptate? Daca exista suflet pereche. Daca nu sunt in stare sa il gasesc sau il alung cu indiferenta. Cum il voi recunoaste?”
A trecut ceva timp. Au ramas doua constante: EU si intrebarea “Cum gasesc un suflet?”.

Probabil ca sarbatorile astea imi dau fel de fel de stari deprimante.

Ce intrebare enervanta. Nu fac nimic deosebit. O sa beau si o sa mananc la fel de mult sau de putin ca in orice alta zi. Nu intentionez sa „il petrec”. O sa stau sa invat la ecuatii si sigma-algebre si o sa invat sa cant la chitara. Asta o sa fac de anu nou.
In general urasc serbarile astea. Sunt perioade de bilant si ma enerveaza. Nu-mi plac bilanturile. Nu-mi place sa trag linie si sa vad ce am facut. Intotdeauna mi se pare ca am facut prea putin si ca a mai trecut un an in care nu am realizat nimic deosebit. Nu-mi place nici ziua mea, nici Anu Nou, nici Craciunu si nici Pastele.
Sarbatori fericite. Alegeti-va singuri felicitarea.

E 12 noaptea, stau la calculator si ascult Phoenix. Ma gandesc in acelasi timp la trecut si la viitor. Trecutul… ei sunt trecutul, dar ii simt inca prezenti. Anii nebuni ai rockului ei i-au adus in Romania. Dar postul asta nu este despre Phoenix ci despre libertate. Ma intreb uneori cum era sa traiesti in Romania anilor ’70 si sa fii un Phoenix. Sa vrei sa fii liber in comunism. Ce mai inseamna sa fii un liber acum? In acest timp, in acest sistem social. In toate vremurile au existat rebeli care au luptat impotriva unei conceptii, unui sistem… Acum impotriva a ce mai poti lupta? Este o lume salbatica in care fiecare lupta impotriva tuturor. Fiecare lupta pentru el. Pentru idealul lui care este numai in mintea lui sau care reprezinta interesul lui. Lupta pentru a supravietui. Cui sustine ca lupta pentru un ideal i se aplica imediat o eticheta: mincinos (sau cea mai blanda „manipulat”) sau nebun. Nimeni nu mai crede ca cineva ar putea lupta pentru un ideal din simplu crez. Nimeni nu mai crede in idealuri. Libertatea a reusit in 15 ani sa ucida ce nu a reusit comunismul in 50 de ani. Idealisti sunt impinsi la marginea societatii dar nu cu arma, nu cu forta ci cu ignorarea. Inca un nebun care zbiara. Asta este idealistul azi. Impotriva a ce mai putem sa luptam? Poate ca lumea noastra e perfecta si nu mai avem impotriva a ce lupta. Eu lupt impotriva mea si impotriva a ceea ce contravine principiilor mele. Tu?

Desi nu prea ma incanta ideea, am facut totusi si un forum pe site. Poate fi gasit aici si poate fi accesat si din meniu (la Linkuri). Ziceam ca nu ma incanta ideea cu forumu pentru ca va scadea eficienta blogului :D. Asa ca tot el ramane pe pagina de inceput.
Traiasca forumu! Sa vedem cu ce il umplem.

sunt conservator. urasc schimbarile.