Pisica ucigasa

Asteptam pe un coleg sa semneze niste acte in holul de la intrare in cladirea Enel de la Piata Muncii. La un moment dat observ un batranel, grizonat, vreo 60 si ceva de ani, mers leganat si molcom, fata blanda, indreptandu-se spre ghereta unei tanti care avea si ea o functie acolo. Ce functie, nu mi-e clar. Nimic interesant pana aici, asa ca nu sunt atent la primele cuvinte. Dintr-o data il aud pe batranel ridicand glasul si zicand:
– Afara este transpiratia si dumneavoastra rupeti plantele?
Putin socat de aceasta replica la un ghiseu Enel incep sa trag cu urechea.
Doamna de la ghiseu ii raspunde si ea destul de tare, in mod normal neauzind ce zice:
– Hai domne, ce treaba ai dumneata cu florile de la mine de aici?
– Pai cum sa nu am treaba… De unde aveti florile astea? Vi le-a dat electrica ?
– Nu, da’ ce conteaza de unde le am.
– Pai inseamna ca au fost rupte de undeva. Cum se poate asa ceva ?
– Pai…
– Pai da, nu ati ascultat Margareta Paslaru… sa vedeti ce frumos canta despre flori ?
– Ba da…
– Pai si atunci… de ce le rupeti ?
Eu stau si ma intreb daca am trecut intr-o realitate paralela si stupida cu dialoguri ilogice ?
Doamna ii raspunde:
– Haideti domne, daca stiam ca va suparati asa…
– Pai ma supar, pentru plante si animale ma supar foarte tare. Eu iubesc foarte mult plantele si animalele.[…] Sa veniti la mine acasa sa vedeti ce frumos e. Am plante in toata casa… Aranjate frumos, in ghivece… Sa vedeti…
Nu mai aud ce zice doamna. Batranul continua:
– Si odata a venit o porumbita la mine pe balcon si si-a facut cuib. Nu am lasat pe nimeni sa se atinga de cuibu ei, nici sa mai iasa pe balcon. Doar eu ieseam, cand era ea plecata dupa mancare. Se facuse o mizerie pe balcon, dar nu m-am atins de cuibu ei pana nu au iesit puii si s-au facut mari. Dupa ce au plecat, am facut curat si totul a fost bine.
– Si acum mai vine la dumneavoastra.
– Ea nu mai vine, dar vine unu din pui. Il cunosc, ca are ceva deasupra ciocului: o pata. Vine, intra pe balcon, ii mai pun mancare.
– Foarte frumos. Cica e bine daca vine o pasare la casa omului.
Pierd pentru vreo 2 minute firul discutiei ca m-am dus sa vad ce face colegul de nu mai termina cu actele si revin pe hol unde il aud pe batran:
– Odata am prins o pisica. Mancase… (nu am inteles cuvantul). Si atunci stiti ce i-am facut? Am condamnat-o la moarte prin spanzuratoare!
– Vaiiiii. Cum se poate asa ceva ?!?!?
– Da! Si dupa aia am ars-o.
– Doamne fereste! Domnule, cum sa faceti asa ceva ?
– Pai ce ar trebui sa ii fac unei pisici ucigase ?
Incepe sa se departeze de ghiseu si da sa plece continuand sa vorbeasca:
– Si asa o sa le fac si celor care rup trandafirii!
Intoarce spatele si iese din cladire cu o expresie de satisfactie pe fata…
Doamna de la ghiseu vorbind singura:
– Doamne fereste… cat o fi mieunat bietu pisoi?…