Am găsit un studiu din 2012 care susține că încrederea în știință a cetățenilor americani cu orientare socio-politică de tip conservator a scăzut cu mai mult de 25%.
Aceasta îmi explică cumva atitudinea unor auto-intitulați specialiști în orice din ultimul timp și în contextul pandemiei de coronavirus din 2020 dar și a schimbărilor climatice. Avem tot felul de economiști, patroni de magazine sau comedianți care știu ei mai bine cum funcționează medicina. Avem în același timp și tineri și de 14 ani care au certitudini clare despre ce trebuie făcut pentru a influența clima globală.
Am avut pentru câteva minute impresia că acest studiu mi-ar spune ceva nou, dar mi-am dat seama repede că în același timp nu mă surprinde. Dacă mă uit în istoria recentă (din ultimii 300 de ani) cam orice progres științific sau curent filosofic care promova o schimbare a avut parte și de reacțiune și neîncredere (astronomia, ideile filosofico-politice ale iluminismului, evoluționismul, folosirea electricității, metodele anticoncepționale, etc).
Nu pot fi sigur, dar aș putea pune pariu că bunicii primilor oameni care au descoperit cum se stăpânește focul preferau să mănânce carnea crudă și credeau că nepoții lor vor aduce dispariția tribului.
Nimic nu se schimbă, doar oamenii sunt alții. Uneori mai mulți care vor schimbarea și cei care se opun mai puțini, alteori invers. Până la urmă schimbarea – bună sau rea – va veni sub o formă sau alta (așa cum era în forma inițială sau sub altă formă), mai devreme sau mai târziu.
Așadar putem spune că lumea, per total, evoluează, chiar dacă uneori, pentru un interval scurt de timp avem impresia că a involuat. De exemplu, putem spune că lumea între 1939 și 1945 a avut o involuție, dar dacă ne uităm la 1939 – 1980 putem vedea că lumea a evoluat enorm.
Așadar, să fim optimiști. Ce e val, ca valul trece.